25 iun. 2010

libertatea


Am ajuns astazi la concluzia ca libertatea nu este a mea sau a altcuiva si ca mersul pe jos face bine sanatatii mentale. Este minunat sa vezi multa verdeata, cu cer albastru si cateva cladiri in jur. Toate astea le-am resimtit mergand din nou pe jos spre birou. Am regasit libertatea pierduta in masina sau intre cei patru pereti ai biroului stand pe o bancuta in statia de autobuz si admirand cerul senin.
Ati simtit cat de placut este cand ai mult de lucru sa poti sa iesi din birou si sa tragi adanc aer in piept? Eu am simtit asta. Si dupa o noapte petrecuta stresata de treburile de facut de la munca a fost cel mai relaxant lucru. Nu am mai dorit sa ma cert cu nimeni si imi venea sa rad de idiotii care se agitau sau care tipau la mine. 

24 iun. 2010

tara, taxe, fmi, evaziune


De ce tara asta nu merge cum ar trebui sau macar cum ar fi decent sa o faca?
Iata de ce: firma straina caut sa angajez fotograf pe contract de colaborare , platit la fotografie pe PFA sau SRL. Si iata de ce ma deranjeaza acest anunt: pentru ca firma mare, care se da parte dintr-o firma internationala cu sediul central in Elvetia si care are pretentia unei corporatii majore, angajeaza oameni fara carte de munca si dari la stat pe contract cu firma acestora. Iar acei oameni pentru a nu plati bani multi la stat pentru impozite isi trec un salariu minim pe cartea de munca si pentru a-si putea scoate banii din firma o fac sub diverse forme. Astfel evaziunea fiscala a marii companii venite in Romania sa faca bani se transfera in ograda tanarului fotograf roman care vrand nevrand devine comerciant. In fond si la urma urmei exista artistul din el care ar putea fi platit pe drepturi de autor cu 16% impozit si care sa cotizeze intr-un fel la contributiile sociale intr-un fel. De aceea nu vom ajunge niciodata nicaieri. Dar felicitari statului ca nu stie sa amendeze astfel de companii care nu produc nimic si care mai fac si paguba la buget.

Part of a holding group with the core in Switzerland, IMOBILIARE24 DIGITAL SOLUTION aims to make a difference in the Romanian real estate e-market. We provide a professional network platform for a wide range of corporations, developers, final clients or related real estate industries present in Romania. Out team strives for results, high standard quality services and strong customer satisfaction.

 Payment methods – RON/quality picture with preference collaboration contract
 Legal status – PFA, SRL preferred

23 iun. 2010

lunch and more

Today I decided to bring together my salad dressing with some salad bits. And it turned out to be a pretty healthy lunch and more. Vitamins are quite good and lack of good healthy food at work is one of the main reasons of sickness nowadays. Therefore I believe my gesture today should be quite often repeated. Oh, and I feel very proud of my doing. I feel better even after putting together the ten tables in order to get a smart but unexercised client understand my budget and the logic he has been asking of me. In the end the client's intellectual machine refused to understand what I was sending him, but my stomach was for the first time happy. And happy I believe it should stay. So, after a week's work and many nerves on my half I decided I had to have at least one happy stomach and I succeeded. Good for me!
Things can only get better!

22 iun. 2010

oglinda oglinjoara

In plina criza mondiala, cineva ne vinde o prostie la un pret incredibil, iar noi ne irosim timpul ascultandu-l chiar cum incearca sa ne vanda acea minunatie. Poate ca in curand o sa ni se para si un chilipir sacul de bani pe care l-am aruncat pe geam pentru un omulet imaginar care sa ne umileasca in fiecare dimineata din nimicnicia sa. Si pe langa faptul ca traim intr-o lume in care totul este de vanzare, trebuie sa induram si umilinta de a ne holba intr-o oglinda de designer pentru care aruncam o caruta de bani si in care ne apare un personaj hidos care ne "spune" NO. Adica nu ajunge ca imi admir in fiecare zi cearcanele in oglinda, mai trebuie sa ma si deprime un creator de NIMIC cu omuletul lui URAT care imi spune NU in loc de Buna dimineata! Esti cea mai frumoasa! Oameni buni, oare a luat-o totul razna? Sau trebuie sa se intample ceva cu adevarat grav ca sa ne revenim la realitate?

Geneviève Gauckler creeaza numeroase personaje adorabile, amestecuri din viata de zi cu zi si scene ce transforma lumea fantastica în realitate cu puterea ei magica. Designer-ul are un gust...
275LEI

vanzatori

Cred ca lumea, cum o stim noi acum oranduita, nu mai functioneaza. Nu inseamna ca daca nu mai avem bani sa o sustinem lumea noastra este in colaps. Asta nu putem vedea noi. De fapt noi cei care nu muncim sau care ne facem ca muncim fiind toti niste vanzatori de nimicuri credem ca lumea e in colaps. Lumea asa cum o stim noi acum este in colaps. Dar realitatea este ca avem nevoie de o criza mondiala pentru a depasi o trecere catre un alt stadiu in evolutia noastra.
Este ciudat cum s-a ajuns aici, dar concluzionand foarte pe scurt situatia, putem spune ca am devenit toti niste vanzatori. Si asta s-a intamplat pentru ca proaspetii afaceristi si-au dat seama ca ideea lor nu este asa buna sau usor-vandabila si ca au nevoie de un vanzator. Si astfel s-au infiintat account managerii, brand managerii si alte tipuri de manageri care sunt de fapt niste salesmani (vanzatori, pe romaneste). Astfel, lumea a angajat niste oameni sa le vanda "zarzavaturile". Dar nu si-a dat seama ca de fapt problema mai grava este alta: producem mult mai mult decat putem consuma. 
Eu cred ca in viitor ne trebuie o perioada de hoinarit. Dincolo de zidurile cetatii noastre exista o ordine nederanjata a naturii si care functioneaza. Este momentul sa revenim la acea ordine.

17 iun. 2010

Romania mai are o sansa

Si cand totul era dezamagitor si lipsit de speranta in jurul meu, Romania ma surprinde din nou. Medicul meu oftalmolog m-a surprins astazi in mod extraordinar de placut. Spun al meu pentru ca e singurul medic din cati am vazut care m-a tratat ca pacienta lui si nu ca un caz dintre multele. Nu eram o statistica pe ale carei analize nu s-a uitat. S-a uitat in ochii mei frumos si mi-a spus ca exista o cale de a corecta miopia si astigmatismul de care sufeream. Mi-a explicat, mi-a aratat pe imagini video ce se intampla, m-a dus sa vizitez sala de operatie si am acceptat sa ma las pe mainile lui. De atunci vad foarte bine la distanta si nu mai am nevoie de ochelari. Si asta se intampla acum 9 ani aproape.
Acum, ma mai duc din cand in cand la control. Si mi-am facut frumos programare, m-am dus, m-a vazut, a concluzionat ca sunt bine, iar dupa mi-a spus ca nu trebuie sa platesc. Am platit cu 9 ani in urma cand am platit operatia. Si mi s-a parut bizar, dar placut bizar, atat de surprinzator incat mi s-au inmuiat picioarele si nu stiam cum sa ii strang mana sa ii spun: FELICITARI! 
Iar el va fi cu siguranta recomandarea mea pentru oricine are probleme de vedere: Dr. Marian Burcea, Clinica Alcor Bucuresti.

16 iun. 2010

consumul de droguri

Poate ca nu ne dam seama cand o facem, dar consumul de droguri ne afecteaza pe noi si pe cei din jurul nostru. Si cred foarte radical in povestea asta. Am un al saselea simt cand vine vorba de rau in jurul meu si am descoperit de-a lungul timpului ca nu tolerez foarte bine consumatorii de droguri si viciosii. Asta pentru ca nu imi place sa stiu ca in creierul unui om prioritare sunt niste obiceiuri. Si de aici filozofia poate continua. Intr-o forma metaforica ar suna ca in Southpark cand au un prosop dependent de heroina care nu mai este acolo cand ai nevoie de el sau care face sex oral barbatilor pentru a face rost de bani. Dar intr-o forma realista este vorba despre faptul ca ne pierdem propria identitate si personalitate. Devenim niste sclavi. Nu mai conteaza ce facem doar pentru a avea drogul. Si cred ca nu mai suntem noi daca consideram ca un drog (oricare ar fi el, legal sau nu) ne ajuta sa ne simtim bine.

14 iun. 2010

viata in trafic

Cred ca ne plictisim teribil daca nu reusim sa ne concentram asupra lucrurilor cu adevarat importante din viata noastra. Si cred ca ar trebui sa luam in seama ceea ce conteaza si mai putin ceea ce e trecator.
Este fascinant cum oamenii conduc pana la birou si isi fac o multime de nervi din cauza traficului, dar nu stiu sa aleaga o varianta mai simpla. Viata lor ar fi mai simpla daca ar locui mai aproape de birou si daca pe vremea aceasta superba ar merge pe jos spre si de la munca.
Mersul cu masina nu poate fi substituit in Romania de mijloacele de transport in comun pentru ca nu ajung la timp si nu respecta un program. Aceasta situatie persista la noi in timp ce in toate tarile invecinate oamenii reusesc sa ajunga la munca cu mijloace de transport in comun.
Ne concentram astfel minim o ora din viata asupra unor lucruri cum ar fi semne, semafoare, soferul din dreapta, soferul din stanga, soferul din spate, masina din fata si gropile de pe carosabil. Nu putem sa respectam o traiectorie si o viteza constanta pentru ca drumurile noastre nu sunt nici macar marcate cum trebuie. Iar in timpul pe care il petrecem in trafic am putea sa il petrecem cugetand la lucrurile cu adevarat importante. Mergand pe jos la munca reusesc sa imi limpezesc creierii si sa aduc la viata idei pe care altfel le-as fi reprimat cu un claxon.

13 iun. 2010

It's complicated 2009

Este complicat pentru ca asa este. Viata este intr-adevar complicata. Relatiile dintre oameni sunt la fel de complexe cum sunt si cei care le formeaza.
Jake si Jane divorteaza dupa douazeci de ani de casnicie si trei copii. Iar dupa inca zece ani petrecuti urandu-se si fiecare incercand, intr-un fel sau altul, sa isi refaca viata, speriati inainte de toate de ideea de a imbatrani singuri, se regasesc la un pahar de vin, dezinhibati. Si descopera ca se iubesc in continuare. Dar el o parasise pe ea pentru una mai tanara cu care era acum insurat. Iar ea a incercat sa isi refaca viata ordonandu-si cariera si neacceptand asa usor un inlocuitor. Dar sotul revine in viata ei si acum ea este amanta sotului adulterin. E complicat...
Ce mi se pare insa foarte dragut si foarte uman in toata povestea este ca in final Jane realizeaza ca nu il mai dorea de fapt pe fostul sot inapoi, ca era doar o obsesie pentru ca il pierduse intr-un mod umilitor. Si daca stau sa analizez multe lucruri pe care ni le dorim si ajungem sa nu le mai vrem dupa ce le primim sau dobandim, cred ca este ceva uman. 
Asa ca viata ar fi mai simpla daca am trece mai usor si cu mai putin orgoliu peste anumite situatii. In felul asta o relatie terminata este o relatie terminata, unilateral sau bilateral, iar un obiect pe care ni-l dorim foarte, foarte tare s-ar putea sa nu fie tocmai ceva ce ne dorim sau de care avem nevoie.
Deci ganditi-va bine daca chiar mai aveti loc in viata voastra de orice dupa care tanjiti in aparenta. 
It's complicated, let's make it SIMPLE!

Bicicleta

Am descoperit de curand ca am o mare admiratie pentru cei care reusesc sa isi ia inima in dinti si sa infrunte traficul bucurestean pe bicicleta. Imi doresc sa imi iau si eu asa ceva, dar ma sperie soferii neatenti, posibilitatea sa nu ajung la destinatie pedaland, ci la spital pe targa, etc. Asa ca incerc sa cantaresc optiunile si avantajele. 
In Romania, la capitolul optiuni, ai de ales intre biciclete moderat de scumpe sau foarte scumpe. Si spun asta pentru ca nu stiu de ce un mijloc de transport care presupune un mecanism extrem de simplu ajunge sa fie atat de scump. S-a scumpit cauciucul? N-au mai reciclat oamenii plastic si nu mai avem cauciuc? S-a scumpit metalul? E din vreun metal pretios? S-a schimbat sau imbunatatit in vreun fel mecanismul? Oameni buni, dati de niste pedale, miscati niste roti si ajungeti mai repede sau mai incet la destinatie. A, da, si mai puneti si frana din cand in cand in functie de cum puteti sau cum stiti. Dar oricum ar fi este doar un mijloc de transport actionat de niste pedale, nealimentat de nimic si care are o structura din metal. 
In ceea ce priveste avantajele acestea sunt net superioare oricarui alt mijloc de transport:
- nu platesti intretinere;
- nu platesti curatarea, spalarea (poti sa o faci chiar tu cu o carpa umeda);
- nu platesti combustibil;
- nu platesti loc de parcare;
- nu platesti asigurare obligatorie.
Dar, exista si niste dezavantaje:
- poate fi furata de oriunde
- nu ai vizibilitate extraordinara noaptea
- nu vei fi luat in serios de catre soferii romani, asa ca vei fi la capitolul victima sigura.
Acestea fiind spuse, am decis: imi iau bicicleta pliabila, care va sta la mine in portbagaj si care va avea de umblat cu mine pe ea in spatiile special amenajate (parcuri, piste etc.). Mai ramane doar sa gasesc o varianta suficient de ieftina cat sa merite investitia. Altfel ma las de biciclit. O fac doar la sala sau pe cea de fitness pe care o am in balcon. :)

11 iun. 2010

Criza ca mod de exterminare

Mi-a trebuit ceva sa inteleg in cele din urma ce e cu criza asta. Concluzia trista la care am ajuns este ca e un nou tip de exterminare. Sub pretextul crizei si sloganul "Zi mersi ca ai ce lucra!" ne chinuim sa muncim tot mai mult pentru a ne pastra jobul, dar de fapt noi muncim pana la epuizare. Si mi-aduc aminte ca am trecut in concedii pe langa foste sate industrializate fortat de Ceausescu care se vedea acum ca sunt aproape moarte si unde mai vedeai un fum iesind saracacios de la fosta mandrie si singurul liant al urbei. Siam auzit o poveste frumoasa, dar infricosatoare. Se facea ca o fabrica facea oamenii sa munceasca in continuare pentru ea pana la extenuare si acestia nu isi dadeau seama de faptul ca de fapt ea ii omora cu munca. Si mi-am dat seama acum ca tot ce se intampla in poveste si ce se intampla acum in jurul nostru este de fapt un nou tip de exterminare. Fabricile mari nu isi mai au rostul. Oamenii se vor regrupa in forme de organizare restranse datorita scaderii resurselor. Si pentru ca cineva intuieste si se teme de acest viitor sumbru ne chinuie cat mai poate sub politica crizei pentru a mai decima dintre noi. 
Pare usor sumbru, dar intr-un fel este o reiterare a lagarelor de muncitori intr-o forma frumoasa. Este totul imbracat in haine festive si ti se pare ca trebuie sa te integrezi ca sa poti fi la inaltimea asteptarilor. 
Ei bine, asteptarile sunt de fapt in tine. Avem vise pe care nu apucam sa le indeplinim si avem emotii pe care nu le traim intrucat totul se invarte in jurul muncii. Munca ar trebui sa fie ceva la care suntem buni, noi am devenit ceva la care suntem folositori. Daca nu mai suntem folositori suntem condamnati. Vedeti diferenta?

tonul orasului

Scriu pentru ca pot si pentru ca in nebunia care ma inconjoara simt nevoia sa ma eliberez cumva de tensiunea pe care o resimt.
O fi din cauza noptilor nedormite, o fi din cauza caldurii de afara, cert este ca nu mai suport orasul asta. Nu mai suport sa stiu ca daca plec de acasa as putea, la intoarcere, sa nu mai am in siguranta lucrurile pe care le-am lasat acolo si pe care le iubesc. Urasc ca trebuie sa fiu cu ochii in patru cand merg pe strada ca sa nu ma atace un hot sau ca in tramvai nu pot sa citesc linistita o carte cum fac toti strainii pe drumul spre munca. 
Si cred ca aceasta stare de continua de suspiciune nu face bine psihicului.
Si mai este si traficul infernal. Din cauza lui majoritatea soferilor nu mai acorda prioritatea unor bieti pietoni. Asa ca daca fereasca sfantu' vreau sa traversez trebuie sa ma uit direct in ochii soferului care vine neinteresat total de semnul de circulatie care ii semnalizeaza trecerea nenorocitilor de pietoni. Ma deranjeaza tonul acesta agresiv al orasului in care traiesc. 
Ma innebuneste putin cate putin si parca nu mai vreau sa traiesc la oras. Desi stiu ca voi regreta iesitul la o plimbare pe stradutele mici cu blocuri si case si cu mii de oameni ale caror povesti sunt inspiratie pentru mine. 

10 iun. 2010

promovarea pe internet

Am descoperit de curand faptul ca brandurile romanesti adora sa fie promovate prin intermediul new media. Dar am descoperit cu stupoare ca desi adora partile bune ale online-ului nu sunt in stare sa isi asume si partile negative. De aceea am decis sa vorbesc un pic despre ce inseamna promovarea pe acest canal. 
In primul rand exista partile bune: urmarirea audientei si reactiile imediate. Dar reactiile imediate pot fi pro sau contra. Ceea ce nu stiu cei care fac asta este ca nu mai suntem in perioada in care comunicarea sa aiba cenzura. Si oricine este liber sa se exprime pe internet sub diverse forme.
Am aici un exemplu clar in minte. Ma refer la o firma care si-a promovat prin intermediul facebookul cel mai nou client. Dar problema era ca dintr-o lansare noua de produs au reusit sa faca poze mai bune oamenilor veniti la lansare decat produsului in sine. Si in calitatea mea de consumator si "prieten" al agentiei, m-am trezit sa intreb unde sunt pozele bune cu produsul. Iar comentariul mi-a fost sters. 
Sa ne intelegem, nu am o problema personala cu faptul ca mi s-a sters comentariul intrucat nu consider ca era ceva genial, dar am pretentia ca nu mai exista cenzura si de aceea nu o pot tolera. 
In al doilea rand exista ceea ce se numeste "gestionarea crizelor". Aceasta era o criza: lipsa unor imagini potrivite care sa prezinte produsul. Pentru ca orice produs are nevoie de o sedinta foto profesionista si in cazul mancarurilor de un stilist specializat este bine sa ii explici clientului zgarcit si capos ca merita sa scoata cateva sute de euro din buzunar pentru a-i aparea niste poze bune pe internet. Cum nu au facut asa, pot spune ca eu in calitate de consumator ma simt dezgustat de poze intunecate cu o branza gri nedesprinsa de fundal sau fata de masa pe care se afla amplasata. 
Si pentru ca au ales sa ma informeze pe facebook despre rodul recentei lor munci, am decis sa imi exprim parerea. Dar acest drept mi-a fost refuzat prin cenzura. Si toate astea intr-un secol 21 al tehnologiei si internetului!!!


9 iun. 2010

linistea unei seri de vara

In linistea aceasta profunda, in care din cand in cand se aude o masina trecand pe strada, am vizionat Persepolis, un film frumos, extraordinar de emotionant, care te pune profund pe ganduri. O lume, care pentru noi pare dintotdeauna "invaluita", a fost ingradita de diversele regimuri si de diversele interventii, urmare a unor interese geopolitice. Si de aici povestea trista a unei tinere iranience care ajunge sa lupte pentru libertatea ei este emotionanta. Lupta pentru altfel de libertati decat ne-am putea noi, europenii, imagina. Am plans aproape la chinurile prin care a trecut. Si mai ales la frustrarile pe care le-a resimtit copil fiind. A trecut de la a nu purta voal, la a purta voal, de la pace la razboi, de la libertatea de exprimarea la ingradirea acestui drept uneori chiar prin executie. Cand treci de la vorbele inocente la parsivitatea minciunii spusa pentru a te salva se produce o ruptura in sufletul si constiinta ta. Asa si Marji. Ajunge sa fie deprimata dupa ce nu mai intelege de ce universul ei se schimba atat de radical, de ce lumea in care traieste trebuie sa capete alte reguli si de ce ea trebuie sa plece departe de familie. Si povestea e destul de trista, dar e foarte bine spusa si foarte bine realizata. 

Este al doilea film francez care ma impresioneaza in ultima vreme. Hmm.. poate ca Fernandel si Luis de Funes nu erau tocmai fruntea... Si poate ca cei care mi le-au recomandat nu au vazut nimic dincolo de prostiile aparent amuzante ale acestor "comici". 

Vi-l recomand din suflet pentru ca merita!

A, si am uitat sa spun ca este un film de animatie. 

insomnia de vara

Cred ca linistea noptii aduce cu sine cele mai bune momente pentru creatie. Cel putin asa mi se intampla mie. Si imi place sa imi petrec noptile de vara fara somn, cu imaginatia la maxim si cu muzica buna undeva in fundal. Si daca la un moment dat in miez de noapte ma sperii revenind la realitate este perfect. Este ca un scenariu de thriller oe care il traiesc.
Bine ai venit, vara!

8 iun. 2010

cariera

Premisa unei cariere in zilele noastre pleaca de la faptul ca poti vinde in orice moment mai bine. Si de fapt cariera nu este asta.
Cariera conform dictionarului este profesiune, ocupație; domeniu de activitate; timp cât cineva lucrează într-un anumit domeniu. ♦ Etapă, treaptă în ierarhia socială sau profesională. ♦ Poziție în societate, situație bună.
Deci cariera majoritatii oamenilor din zilele noastre este neimportanta si neinteresanta in context cultural sau istoric. Nimeni nu o sa tina minte un brand manager sau un manager de orice fel peste 10 ani. Si atunci? Unde este etapa sau treapta in ierarhia profesionala? Credeti ca cineva o sa tina minte ca v-ati ocupat vreodata de brand managementul unui produs? Credeti ca in situatia si viteza lumii actuale peste 10 sau 20 de ani acel produs va ma exista pe piata in forma consacrata de voi?

Uniunea Europeana e o gluma

Am asteptat destul de mult sa vad ce se va intampla in aceasta unificare a batranei doamne Europa. Dar din pacate concluzia a fost ce am intuit ca va fi. Uniunea Europeana nu are cum sa reuseasca. Europa in sine este prea diversificata pentru a reusi sa ajunga un al doilea proiect in stilul Statele Unite ale Americii. Exista totusi o posibilitate ca Europa sa se uneasca, dar aceasta posibilitate presupune un razboi nu o lupta pentru ca Euro sa razbata in lupta nedreapta cu dolarul. Un razboi al Europei impotriva unei puteri mai mari. Tentativele exista si sunt mereu lansate in diverse forme, dar se pare ca nimeni nu are curajul sa bage Europa intr-un razboi real si serios pentru izbanda proiectului Uniunea Europeana.
Daca stam sa analizam si mai bine problema ne dam seama ca e absurd. De ce am incepe un razboi in stil clasic in secolul 21? De ce am vrea sa distrugem mostenirea culturala, singurul lucru cu care Europa se poate mandri in fata adversarilor? 
Sunt convinsa ca undeva se coace un razboi sub o alta forma pentru a incerca in ultima instanta o resuscitare a proiectului, dar repet si cred ca nu ma insel cand spun ca este imposibil sa unificam un teritoriu care abia ce si-a recunoscut constiinta nationala si care se mandreste cu identitatea culturala, sociala si politica a fiecarui stat. Asa nu ne putem unifica niciodata. Iar moneda unic europeana a dus la niste dezavantaje majore pentru statele care au aderat deja si la un dezechilibru economic major, deci nimeni nu prea agreeaza Euro. Era mai bine cu lira italiana, marca germana, francul francez si casele de schimb necesare inevitabil.
Asa ca practic nu avem de ce sa mai speram la o Uniune Europeana unita de solidaritatea fata de Euro. 

7 iun. 2010

economic vorbind

Criza din perspectiva mea:
- nu mai sunt bani pentru ca nu mai sunt comenzi
- nu mai sunt comenzi deci nu mai producem la fel de mult
+ dar rafturile sunt la fel de pline
+ dar hipermarketurile la fel de mari cu la fel de multi angajati si parcari la fel de (ne)incapatoare
+ dar diversitatea este la fel de mare
- salariile scad pentru ca nu mai sunt bani
+ dar preturile cresc pentru ca e cerere mare. 

Sunt singura careia calculul de mai sus ii da cu virgula?? 

Adica, scad salariile pentru ca cei care produc, si anume firmele la care lucram, nu mai au comenzi. Daca nu mai au comenzi ar trebui sa scada preturile pentru ca nu mai au cerere. Iar daca nu mai sunt bani la populatie cu siguranta ca nu mai au cerere. 
Ori daca noi crestem preturile sau le mentinem, dar scadem salariile, inseamna ca am gasit o modalitate oficiala si o haina frumoasa pentru a decima populatia Terrei. 
Bravo noua ca suntem atat de orbi incat sa nu ne dam seama ca de fapt STATUL suntem noi si daca statul nu mai are bani, noi nu mai avem bani si daca noi nu mai avem bani ce producem ar trebui sa fie luat/dat sub o alta forma decat contra cost. 
Deci conform logicii de mai sus, consider ca nu exista criza ci doar o barfa legata de bugetul statului si cum luand si calculand nu imi rezulta, e una nefondata. 

scrieri de viitor

    M-am reapucat de biblioteca mea vasta in dorinta de a descoperi ce anume e in neregula cu ce gasesc astazi de citit in librarii. Si concluzia a fost una trista: nu se mai scrie ca altadata. Si de aici am luat si am verificat autorii care au scris diverse carti in zilele noastre si biografia lor. Majoritatea nu au facut o specializare in aceasta directie. Nici macar nu au scris de cand se stiu. Ceea ce m-a facut pe mine sa ma uit si mai adanc in miezul problemei. 
   Deci astazi poti invata la scoala sa faci ceva si sa te apuci mai tarziu  in viata de ceea ce iti place sau ce crezi ca este potrivit firii tale. 
   Ok, deci daca la 28 de ani vine o prietena si ma provoaca sa invat ceva nou  si ma apuc  de scris. Provocarea este buna si roadele sunt de obicei bune, dar bun nu inseamna valoros. Si parerea mea este ca majoritatea autorilor pe care ii gasim in zilele noastre publicati nu fac aceasta meserie pentru ca au ceva de spus sau pentru ca nu se pot abtine (cum spunea Dickens). Si asta se vede intrucat foarte putine povesti merita atentia noastra fiind prea cusute cu ata alba ca sa fie credibile sau prea banale ca sa impresioneze. E adevarat ca aici intervine talentul scriitoricesc care facea din niste scrieri banale de capa si spada sa te tina prins in actiune pana la sfarsit. Tot acel talent te facea sa iti imaginezi minunatul univers fantastic si sa vizualizezi cu ochii mintii niste personaje fantastice fara reper in realitatea cunoscuta de noi. Dar pentru ca acest talent se regaseste tot mai rar si pentru ca fara sa ne dam seama consumam o literatura la fel de superficiala si consumerista ca timpurile triste pe care le traim ajungem sa nu mai avem de-a face cu niste personaje fantastice rupte de realitate si ajung autorii de suspans sa faca apel la lucrurile banale din jurul nostru. Baubau nu mai exista intr-o forma definita. El este un rod neintrupat al imaginatiei noastre. Si asta cred ca sperie imai tare decat orice vampir sau varcolac sau balaur. Vampirii si varcolacii nu mai sunt in zilele noastre niste fiinte de temut. Scriitorii au ajuns sa ii integreze in universul uman ca fiind egalii nostri. Si atunci ce mai ramane? Sa ne identificam cu ei? Dar noi suntem oameni, iar ei sunt niste fiinte fantastice care au probleme umane traind ca oamenii. Si imi amintesc de monstrul din desene animate care era sanctionat de seful sau pentru ca nu mai speria copiii noaptea.
    Concluzia este ca oricare dintre noi poate crea, se poate exprima liber si  in felul asta nu se vor mai cerne valori din masa mare de artisti. Astfel mi-e teama ca in curand vom ajunge la o uniformizare a nonculturii si a nonvalorii.

6 iun. 2010

Recipienti cu masura

La 20 de ani de la Revolutie, constat cu tristete ca romanul este inca disperat sa cumpere totul in cantitati mari. Detergentul nu se mai cumpara la cutie, ci in varianta punga mare de peste 7 kg. Si nu stiu de ce fiecare gospodina traieste cu senzatia ca are acasa de spalat dupa vreo 100 de oameni. Pasta de dinti nu o mai poti cumpara in varianta mica pentru ca trebuie sa iei tubul de 100ml. Si oare de ce? Ca pe vremuri nu aveam magazinul din colt, iar dupa Revolutie au aparut multiplele magazine din colt. Iar acum avem si nonstopul la care ne putem duce sa ne luam pasta de dinti, detergentul sau orice altceva la orice ora din zi sau din noapte.
Si problema mea incepe de fiecare data cand trebuie sa plec in vacanta. Nu vreau sa imi iau cu mine pasta de dinti pentru o luna de zile daca stau doar 7 zile. Nu vreau sa imi iau cu mine nici lotiunea de corp de 400 ml sau samponul de 400 ml. Si ce pot sa fac? Ma duc sa caut in cantitati mai mici, dar nu gasesc. Asa ca exista mai nou varianta in care arunci niste bani pe sticlute mici si dragute pe care sunt lipite niste abtibilduri copilaresti si in care pot pune sampon, lotiune de corp, gel de dus, pasta de dinti, parfum etc. Dar de ce as da bani pe o sticluta mica si draguta cand as putea refolosi ce am in casa sau cand as putea gasi in comert la aceeasi bani niste produse in recipiente mici?
Eu cred ca trebuie sa ne reconsideram intreaga atitudine vizavi de proviziile pe care trebuie sa le avem in casa. Sunt convinsa ca daca maine vine sfarsitul lumii nu vom avea la indemana exact proviziile cu care am putea supravietui: apa, faina/malai, carne uscata. Si atunci ce vom face cu surplusul de detergent, pasta de dinti, sampon sau lotiune de corp?

Imagindirector