tag:blogger.com,1999:blog-52802508492111221882024-03-13T13:56:22.038+02:00imagedirectorRaluca Mateescu - Judgemental WriterRaluca Mateescu-Dumitruhttp://www.blogger.com/profile/03771853414364088821noreply@blogger.comBlogger129125tag:blogger.com,1999:blog-5280250849211122188.post-16357973733832098662016-04-29T21:34:00.000+03:002016-04-29T21:34:08.775+03:00Lectii de viata sau din istorie<div style="text-align: justify;">
<a href="https://2.bp.blogspot.com/-LYnqUX2hBc0/VyOoxmVSB3I/AAAAAAAAU0k/xTis2yP-jxMR4Ij-3yRY7Y7yP3h2bj5pQCLcB/s1600/IMG_4032.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="240" src="https://2.bp.blogspot.com/-LYnqUX2hBc0/VyOoxmVSB3I/AAAAAAAAU0k/xTis2yP-jxMR4Ij-3yRY7Y7yP3h2bj5pQCLcB/s320/IMG_4032.jpg" width="320" /></a><span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Saptamana asta am decis sa fac multe lucruri: sa pregatesc sarbatorile cu ceva chef de viata asa ca am zis sa depasesc un pic hotarele Bucurestiului si sa ma aventurez in cautat de locatii pentru filmare. Mi-a placut aventura si am gustat din plin fiecare norisor, pom, fir de iarba, soare sau ploaie. A fost un drum pe campuri, campii si printre verdeturile imprejmuitoare ale Bucurestiului. Mi-a placut faptul ca am provocat picioarele si masinuta sa strabata mult verde. Am investigat locuri frumoase. M-am intalnit cu cateva situatii de viata: un cal care se tavalea fericit in iarba, doua cupluri de berze ce pregateau noua generatie, o broasca testoasa care traversa linistita un drum comunal, rate salbatice jucause care fugeau din calea mea sau o rata care s-a ascuns de mine sub apa, pauni galagiosi, alte berze, alte rate si cateva animale domestice uitate la capat de sat. Si cum eram eu fascinata de linistea gastelor, ratelor si oilor aflate pe maidan la pascut, m-am impotmolit in noroi. Asta fix in plina campie. Am simtit adrenalina caci eram singura cu masinuta mea mica la capatul drumului si noroiul neprietenos nu se lasa sub impulsul rotii. Am cautat prin portbagaj dupa lopata pe care o uitasem acasa. Am gasit doar o bata de cricket pe care un bun prieten mi-o adusese cadou pentru un fan al sportului, dar acesta nu a putut sa o duca la bagaj si astfel a ramas pe meleaguri neaose. A aparut un domn dintr-o minoritate blamata in Romania. A fost foarte binevoitor. Curand au mai aparut inca trei si uite asa m-au ajutat sa ma scoata din noroi. Am reusit sa nu distrug masina si sa imi vad de drum mai departe. </span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://2.bp.blogspot.com/-J1uxWd9cD_o/VyOoxlnRKLI/AAAAAAAAU0g/i4dK-psUV6kLbGCmdl1EaY1iSy0-u4x_ACLcB/s1600/IMG_4040.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="240" src="https://2.bp.blogspot.com/-J1uxWd9cD_o/VyOoxlnRKLI/AAAAAAAAU0g/i4dK-psUV6kLbGCmdl1EaY1iSy0-u4x_ACLcB/s320/IMG_4040.jpg" width="320" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Locatia se afla la Calugareni. Un loc despre care am invatat la orele de istorie si care mi-ar fi placut sa fie cumva si pe waze-ul meu marcat drept drum cu probleme istorice: si turcii au luat bataie in valea aceea. Doar ca valea te atrage al naibii de puternic cu verdele ei. Nu am scos telefonul sa fac poze caci mi s-a facut un pic teama. I-am recompensat pe domnii cu ceva bani pentru efortul depus si nu imi pare rau, apoi am plecat mai departe. Au fost foarte draguti sau poate usor amuzati de domnisoara pierduta in camp cu masina ei nepregatita pentru coclauri si totusi purtatoare a unei bate de cricket in portbagaj. Poza e facuta peste drum caci m-am gandit sa nu ma aventurez din nou nici macar cu picioarele sa fac poze... erau oi deci undeva trebuia sa fie si un caine. Teama de caini, de etnii si ce mai inventam noi iti taie pofta de natura... Cred ca de aceea ajungem sa fim atat de rupti de realitate: temerile ne ajuta. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Si da, istoria ajuta sa nu te impotmolesti in noroaiele in care au mai fost si altii. </span></div>
Raluca Mateescu-Dumitruhttp://www.blogger.com/profile/03771853414364088821noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5280250849211122188.post-45154342046680427882016-04-16T20:43:00.000+03:002016-04-16T20:43:13.479+03:00Inceput de zi<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;"><span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Inca una din acele zile care incep asa cum imi place mie: povesti cu prieteni in locuri insorite si totul intr-o zi lucratoare</span><span style="font-family: Verdana, sans-serif;">.</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<a href="https://2.bp.blogspot.com/-pzj_1HeYNpM/VxDy9mH1xvI/AAAAAAAAUyQ/YAY-q6Ym3XccCPqpg0F4g5blMEwGPw8LACLcB/s1600/IMG_2946.JPG" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><span style="font-family: Verdana, sans-serif;"><img border="0" height="213" src="https://2.bp.blogspot.com/-pzj_1HeYNpM/VxDy9mH1xvI/AAAAAAAAUyQ/YAY-q6Ym3XccCPqpg0F4g5blMEwGPw8LACLcB/s320/IMG_2946.JPG" width="320" /></span></a><span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Urma sa ma vad cu un prieten si am ales un loc unde mai fusesem o singura data. Era ascuns pe o straduta unde cu greu gasesti loc de parcare, dar iata ca in dimineata asta aveau si locuri libere in fata. Eu am decis totusi sa imi las masina pe straduta paralela si sa o iau la plimbare printre casele frumoase din Floreasca. Am ajuns la locul cu pricina si m-a intampinat cu "Buna Dimineata!" o voce cu accent usor italienesc de undeva de la o masa indepartata. Zambetul acela face tot soarele sa rasara si sa te simti extrem de increzatoare. Nu conteaza daca stii acea persoana sau daca tocmai si-a rupt din timpul sau pentru a-ti starni un zambet. M-am asezat la masa si mi-am luat o ciocolata calda. Mese mici, atmosfera prietenoasa si impreuna cu diversitatea culturala pot spune ca este un loc unde revii cu drag. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<a href="https://3.bp.blogspot.com/-g0IG1FldX78/VxDzXz0HlLI/AAAAAAAAUyY/1zlBpVAZq0MR92EoLjX92nB1YFd-oApzgCLcB/s1600/IMG_8274.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="213" src="https://3.bp.blogspot.com/-g0IG1FldX78/VxDzXz0HlLI/AAAAAAAAUyY/1zlBpVAZq0MR92EoLjX92nB1YFd-oApzgCLcB/s320/IMG_8274.JPG" width="320" /></a><span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Apoi au inceput povestile si de acolo puteam sa fim oriunde caci am uitat de tot. Dar era acel gen de conversatie care iti porneste motoarele cu descarcat de idei, explorat de initiative si planuri de viitor din culturi diferite. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;"><span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Asa ar trebui sa inceapa toate diminetile. Cu o cafea, </span>ciocolata calda, ceai baute la povesti cu oameni frumosi si diversitatea culturala impartasita la maxim. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Locul era Grano, iar discutiile au fost despre Cricket, despre educatie si despre religie. Toate astea pot fi atat de usor explorate incat incep sa cred ca noi nu stim sa facem cumva diminetile mai frumoase. Mi-as dori sa incep orice dimineata de munca la un ceai cu un prieten drag si sa imi expun ideile noi pentru ca apoi sa ma intorc la munca unde sa pun in actiune planurile. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><br /></span></div>
Raluca Mateescu-Dumitruhttp://www.blogger.com/profile/03771853414364088821noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5280250849211122188.post-6296240162890401172016-04-15T14:02:00.002+03:002016-04-15T14:02:10.212+03:00Educatia a continuat prin filme<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;"><br /></span><iframe width="320" height="266" class="YOUTUBE-iframe-video" data-thumbnail-src="https://i.ytimg.com/vi/NRtvqT_wMeY/0.jpg" src="https://www.youtube.com/embed/NRtvqT_wMeY?feature=player_embedded" frameborder="0" allowfullscreen></iframe></div>
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;"><br /></span>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 12px;"><span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Imi aduc aminte si acum prima data cand mama mi-a explicat cu un calm absolut si foarte ferma ca sunt suficient de mare si trebuie sa raman singura acasa pentru ca la gradinita este inchis, iar ea trebuie sa plece la munca. Si cum era undeva prin noiembrie ploios si intunecat afara, mama a plecat incuind usa cu grija dupa ea, iar eu am ramas in sufrageria luminata artificial cu toate jucariile mele, restul casei fiind in bezna. Imi era teama sa depasesc teritoriul luminat si cumva imi oferea confort lumina lustrei. Mi-a spus oricum sa nu deschid daca suna cineva la usa. Am stat atat de lipita de sufragerie incat nici cartea pe care o uitasem in dormitorul meu nu am putut sa ma duc sa o iau. Si cand mama s-a intors mai repede acasa pentru ca ma verifica pe mine si a sunat la usa, am incremenit. Nu stiam ca e ea, ceasul nu arata ora la care ajungea ea si soneria suna. Ce sa fac acum? M-am furisat prin intuneric pana la usa, nu am deschis, nu am rasuflat si am asteptat cuminte. Asta a fost atunci, pe vremuri, niste vremuri controlate puternic si cand parea ceva mai sigur sa iti trimiti copilul cu cheia de gat. </span></span><br />
<span style="font-size: 12px;"><span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Dupa '89 s-au inmultit posturile tv si a aparut televiziunea prin cablu. Circulau si casetele video cu filme de inchiriat si puteai sa iei sa vizionezi acasa cele mai noi productii americane piratate si traduse de Irina Margareta Nistor. Era un rai pentru mine care iubeam filmele. Si am vazut "Singur acasa". Prima impresie asupra lui a fost ca e un film de groaza, dar am avut incredere sa ma uit la el dincolo de generic si m-am amuzat. Muzica fusese de vina. Crease un orizont de asteptare gresit. Am invatat din el ca nu e cazul sa interactionez cu strainii, ca acestia pot fi periculosi si ca e bine sa judec si singura anumite intamplari simple. Ce-i drept, as fi murit de spaima daca as fi ramas singura acasa precum Kevin, dar m-a amuzat povestea si am invatat ceva bun. </span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 12px;"><span style="font-family: Verdana, sans-serif;">La scurt timp dupa, cand plimbam cainele la pranz, m-a abordat un domn pe care cainele il tot latra. Bobita era un pekinez care nu impresiona prin statura, tocmai de aceea domnul nu a fost impresionat de vociferarea cainelui. Vroia sa stie unde este Stadionul National. Eu foarte binevoitoare i-am aratat directia, caci nu stiam decat ca este in acea directie. Nu vazusem stadionul niciodata. Si vazand ca vreau sa plec domnul a insistat sa ma invite la o prajitura. Si atunci mi s-a parut ca trebuie sa plec si sa inchei discutia cat mai repede. M-am gandit chiar ca daca ma urmareste nu am mari sanse sa scap de el prin spatele blocului, mai bine o iau prin fata, pe sosea unde trec mereu multi oameni si multe masini. Ok, paranoia din filmele americane, as spune acum. </span></span><br />
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;"><span style="font-size: 12px;"><span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Apoi a inceput moda stirilor cu copii disparuti. Mama era cea mai ingrijorata. Eu nu aveam cum sa inteleg la vremea aceea de ce ma controleaza mereu. Astazi inteleg si ce se intampla in perioada aceea si ce trecea prin mintea mamei. </span></span>Peste inca ceva ani pe MTV a aparut un mare hit: Runaway train. Acesta a fost primul videoclip manifest al unei campanii sociale. Copiii dispar de acasa si de buna voie printr-o decizie gresita si grabita de un eveniment pe care nu il inteleg in intregime. Recunosc ca eu am trait mereu cu rucsacul pregatit sa plec in orice moment. Nu stiu daca vroiam sa fug de acasa intrucat imi iubeam prea mult casa si camera mea, dar stiu ca imi placea sa am toate lucrurile importante cu mine. In caz de ceva, de orice, ma trezeam, il insfacam si plecam. Nu au fost astfel de situatii niciodata si singurul eveniment catastrofal a fost un cutremur slab de pe la inceputul anilor '90, dar cred ca imi placea sa fiu mereu pregatita. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<a href="https://3.bp.blogspot.com/-KjNaTSw_X90/Vw_37HwrBTI/AAAAAAAAUww/8mp7uE7eGec0i7R3jcrLNZBhEUlGkibbgCLcB/s1600/Photo%2B13.04.2016%252C%2B16%2B27%2B02.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><span style="font-family: Verdana, sans-serif;"><img border="0" height="240" src="https://3.bp.blogspot.com/-KjNaTSw_X90/Vw_37HwrBTI/AAAAAAAAUww/8mp7uE7eGec0i7R3jcrLNZBhEUlGkibbgCLcB/s320/Photo%2B13.04.2016%252C%2B16%2B27%2B02.jpg" width="320" /></span></a><span style="font-family: Verdana, sans-serif;"><span style="font-size: 12px;"><span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Si cu acest videoclip am realizat eu ca nu e chiar asa distractiv sa pleci de acasa la o varsta prea frageda caci exista pericole, nu ai bani si nu gasesti asa usor de munca </span></span>si in conditii decente. Am decis ca e vremea sa despachetez rucsacul, caci orice s-ar intampla mama si tata sunt mereu langa mine. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 12px;"><span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Acum realizez ca oricat de slaba ar fi cultura americana aceste cateva episoade m-au format pe mine ca om si incet-incet am invatat sa decid ce e bine pentru mine. Am vazut si filme europene, dar din ele am invatat despre crime, violuri, prostitutie, coruptie si dragoste intr-un mod pe care pana si ochii mei de copil o judeca drept prost interpretata. Am revenit mereu la filmele americane. Astazi recunosc ca exista filme europene foarte bune cu subiecte dure si reale, dar daca ma gandesc de unde poti invata ceva, revin la diversitatea vasta a celor americane. </span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;"><span style="font-family: Verdana, sans-serif;"><span style="font-size: 12px;">Si ciudat este ca noi avem o literatura atat de bogata de carti </span><span style="font-size: 12px;">pentru copii </span></span><span style="font-family: Verdana, sans-serif; font-size: 12px;">in Europa</span><span style="font-family: Verdana, sans-serif; font-size: 12px;">. Ecranizarile continua sa aiba insa o imagine dura care iti lasa un gust amar si uiti de invatatura din spatele povestii. Retii doar scarba pe care ti-o provoaca imagini fara culori frumoase, cu personaje sarace, murdare si uiti de optimismul luptei unui copil pentru ideile sale nastrusnice. </span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;"><span style="font-family: Verdana, sans-serif; font-size: 12px;">Ma bucur sa fiu european si ma bucur ca in orasul meu mai exista inca resturi de vremuri trecute, chiar si intre noile magazine, strazi asfaltate si parcari marcate. Poza e facuta intr-o zona care era pe vremuri plina de fabrici si uzine, iar astazi e plina de blocuri si supermarketuri. Cred ca mai trebuie punctate lectii de istorie prin Europa in educatia noastra. </span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
Raluca Mateescu-Dumitruhttp://www.blogger.com/profile/03771853414364088821noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5280250849211122188.post-83969612862633452372016-04-14T21:54:00.000+03:002016-04-14T21:54:37.631+03:00Dacia noastra veche<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">Astazi am asistat a doua ora la interval de o luna la un incident care m-a speriat la fel de mult ca prima data: o Dacie veche a inceput sa scoata fum gros in miezul zilei in traficul Bucurestean. Soferul a tras de volan si a intrat in stalpisorii ce delimiteaza linia de tramvai de restul traficului. Transporta termopane si avea inscriptionat pe masina o firma si un numar de telefon. Poate ca domnul era angajat sau poate ca era chiar patronul, oricum ar fi conducea, o masina mai veche de 15 ani si in care evident nu investise de mult niste bani. Oare avea ITP-ul? S-a dat jos din masina usor panicat si si-a aruncat tigara pe jos stingand-o cu piciorul. Apoi pe langa el au trecut doi politisti cu motocicleta, dar niciunul nu a oprit. Ma gandesc ca noi astia care eram in trafic puteam sari cu un extinctor doar, dar ce se intamplase cu masina nu ma pricepeam nici eu si nici cei de langa mine. Oricum cu toata preocuparea asta legata de telefoane, cred ca eram singura care sesizase incidentul. Am trecut mai departe sub indemnul culorii verde a semaforului. Mai departe m-am intalnit cu inca 2 echipaje de politie si stateau la coltul strazii linistiti. Sunt curioasa daca nici de data asta nu a aparut nimic la stiri. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">Data trecuta am iesit pe breteaua paralela cu bulevardul Aviatorilor si m-am blocat in trafic. Ciudat mi s-a parut ca pe Aviatorilor nu erau masini si uitandu-ma in urma, am vazut o masina veche Dacia scotand mult fum. Atunci m-am dat si eu jos din masina sa vad ce se intampla in fata noastra. Un sofer pe breteaua de o singura banda coborase sa dea o mana de ajutor cu un extinctor. Evident domnul cu Dacia nu avea in masina nici extinctor. Ma intreb daca ITP-ul il avea. Si am cerut si eu explicatii soferului din fata despre cum isi imagineaza ei ca este inteligent sa ramanem toti blocati acolo si in cazul unei explozii sa ramanem victime sigure. Atunci s-au miscat si ei si au renuntat la a mai fi gura-casca. Seara am asteptat sa vad ceva la stiri. Nu am vazut. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">In continuare la stiri se dau informatii despre romanii care adora masinile second hand. Sunt convinsa ca multi ar putea sa isi ia prin programul rabla si un credit o masina noua, dar romanul are si aceasta parte delasatoare. Si asta ne omoara cel mai des. Acest "lasa-ma sa te las", acest "las-o ma ca merge si asa", aceasta ignorare a problemelor pe langa care trecem sau acest "gura-casca" si apoi lectia ramane tot neinvatata. De fiecare data asteptam fatidicul "ghinion" sa expliciteze indolenta, nepasarea si lacomia. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><br /></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://1.bp.blogspot.com/-2l1FSVmybCA/Vw_l7mbgOeI/AAAAAAAAUwk/7bE6np38szYGjkW8mDuBALOhXUk2G_OOACLcB/s1600/Photo%2B14.04.2016%252C%2B12%2B35%2B39.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="240" src="https://1.bp.blogspot.com/-2l1FSVmybCA/Vw_l7mbgOeI/AAAAAAAAUwk/7bE6np38szYGjkW8mDuBALOhXUk2G_OOACLcB/s320/Photo%2B14.04.2016%252C%2B12%2B35%2B39.jpg" width="320" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><br /></span></div>
Raluca Mateescu-Dumitruhttp://www.blogger.com/profile/03771853414364088821noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5280250849211122188.post-76674262854338565322016-04-06T20:53:00.000+03:002016-04-06T20:53:11.882+03:00Ziua de arta<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">Astazi a fost ziua de muzeu. Nu pentru ca e miercuri sau pentru ca era o expozitie anume, ci pentru ca am ales o activitate culturala impreuna cu doua colege. A fost un experiment frumos. Am vizitat galeria de arta internationala. Majoritatea picturilor provine din colectia regelui Carol I. Muzeul are acum si ceva explicatii pentru fiecare lucrare expusa ceea ce dovedeste o dorinta de atragere a mai multor vizitatori din diferite zone. Am intalnit un grup de elevi care venisera cu profesorii sa viziteze muzeul si mi-a placut ca au stat toti organizati frumos in grup pe bancuta asteptand sa intre. Am vazut si mame cu copii mici care venisera sa viziteze si mi-am dat seama ca dincolo de incapacitatea celui mic de a intelege arta macar pe mama o admir pentru alegere. Alternativa ar fi fost supermarketul sau mall-ul.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<a href="https://4.bp.blogspot.com/-1p1pjArwBXI/T83MwDBT8rI/AAAAAAAACZk/HYZEaGxww9ocpNZV9aGBBwGYjQDgvxUJg/s1600/DSC_0062.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="213" src="https://4.bp.blogspot.com/-1p1pjArwBXI/T83MwDBT8rI/AAAAAAAACZk/HYZEaGxww9ocpNZV9aGBBwGYjQDgvxUJg/s320/DSC_0062.jpg" width="320" /></a><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">Dar sa revenim la arta: scoala italiana, franceza si germana. Admir in continuare scoala italiana. Am sesizat de data asta si abdomenele frumos conturate ale micilor copii reprezentati. Scoala germana ramane cu niste figuri androgine ca sa nu le numesc de-a dreptul masculine indiferent de reprezentare. Scoala franceza si femeile care apar cumva neclare - piele alba complet si fara volumetrii - sani mici, burta revarsata si pe solduri, coapse bogate in carnita. Astea ar fi ideile pe scurt rezultate din vizita de astazi. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">Si cea mai importanta concluzie a zilei a fost ca pe vremea aceea femeile din familiile bune se prezentau la pictor cu parul gata aranjat. Nu stiu daca existau stilisti de haine, par sau machiaj pe vremea aceea, dar femeile aratau impecabil. Apreciez vremurile alea, dar mi se pare mai frumoasa perioada noastra de acum cand vedem fresce naturale de viata. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">Au fost 2 ore de Palat Regal - un spatiu care o sa sustin din nou ca nu este potrivit expozitiilor din perspectiva scopului lui arhitectural si lipsei unei perspective expozitionale (lumina deranjanta astfel incat foarte multe lucrari nu pot fi vazute integral bine din niciun punct, avand zone de lumina puternica reflectata in ele).</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">Si ajunsa acasa dupa o lunga plimbare pe jos vad iarasi la televizor despre o nebunie americana - conopida mov. Cica e ultima gaselnita cu dublu anti-oxidanti. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">Ai nevoie sa inveti ceva mai mult ca sa iti dai seama ca nu e normal sau natural?</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">Da, sunt adepta ca incet-incet trebuie sa iti imunizezi viata adoptand mancarurile nesanatoase, dar chiar in halul asta nu cred ca e cazul sa testam toate alimentele modificate genetic. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">Traiasca spiritul european! Si sa nu uitam de moda frumusetii naturale pe care o incercam acum la nivel european. </span></div>
<br />
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><br /></span></div>
Raluca Mateescu-Dumitruhttp://www.blogger.com/profile/03771853414364088821noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5280250849211122188.post-9807518472102053522016-04-06T12:14:00.001+03:002016-04-06T12:14:48.717+03:00Orasul si copilariaIn clasele primare scoala cu toate schimbarile pe care le-am trait am pasit pe aceeasi cale spre sau dinspre scoala de cartier. Apoi a venit mama la mine si mi-a facut o promisiune ca voi merge cu ea in fiecare zi spre si dinspre scoala. Nu am prea inteles eu atunci exact despre ce e vorba, dar am zis ca totul e perfect daca e mama langa mine. Am inceput noua scoala, care era de fapt liceu si am intalnit oameni care povesteau despre alte zone ale bucurestiului. Wow! Stai asa, adica exista si mai mult decat cele 7 statii si 10 minute de mers pe jos? Trebuie sa cunosc. Si m-am aventurat eu ici si colo dupa ce i-am spus mamei ca sunt mare si am retinut cu ce vin pana acasa. Ciudat este ca toata aventura s-a mentinut in raza sectorului 2. Cumva fara sa imi dau seama cele mai frumoase locuri erau aici. Sau poate tot mama stiuse sa imi prezinte punctele de atractie din zona.<div>Oricum ar fi fost recunosc ca singurele mijloace de transport in comun pe care le stiu sunt 5/55, 14, 69, 85, 86, 90, 330, 335. Noroc ca acum m-am mutat pe raza troleului 90 si vad locuri noi si frumoase din alte zone. Trist este ca acum folosesc prea mult masina personala. Bine este ca si google ma ajuta cand aleg sa merg pe jos.</div><div><div class="separator" style="clear: both;"><a href="https://lh3.googleusercontent.com/-p5giEZLnAFs/VwTThuZoj-I/AAAAAAAAUuE/Lv7PUlreT3g/s640/blogger-image-729022169.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://lh3.googleusercontent.com/-p5giEZLnAFs/VwTThuZoj-I/AAAAAAAAUuE/Lv7PUlreT3g/s640/blogger-image-729022169.jpg"></a></div><br></div><div><br></div>Raluca Mateescu-Dumitruhttp://www.blogger.com/profile/03771853414364088821noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5280250849211122188.post-59242779014136666512016-04-04T10:52:00.002+03:002016-04-04T10:52:27.587+03:00Telefonul, sufletul meu pereche<br />
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Ati observat cat de ciudat este ca acum indiferent ce faci esti cu telefonul in mana? Daca il uiti acasa sau il lasi in alta parte decat locul unde se afla persoana ta, este grav. Este ceva in neregula cu tine. Mi-am dat seama de obsesie cand, fiind in dus, ma uitam din cand in cand sa vad daca mai este la locul lui si daca e totul ok. E o obsesie destul de periculoasa si neprietenoasa. Adica pana acum aveam timpul meu, acum sunt sclavul acestui instrument. El ma tine mereu ocupata si imi da mereu activitati, chiar si atunci cand ar trebui sa stau sa ma bucur de soare, cer, nori, flori, copaci, ciripit. Daca stau mai bine sa ma gandesc l-as putea considera sufletul meu pereche. Vede tot, stie tot, este pretutindeni cu mine. Ce sa mai! Adjudecat! Acum ca mi-am dat seama ar trebui sa gasesc ce ar putea inlocui jocurile, retelele de socializare si pozele. Cu telefonul ma descurc. A, si sa nu uitam gps-ul. </span></div>
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;"><div style="text-align: justify;">
Stiati de cate device-uri aveam nevoie cand nu exista telefonul inteligent? Pai hai sa le enumeram: walkman/mp3 player, gps, aparat foto. Si nu exista socializarea virtuala. Stateam din cand in cand la mese cu prietenii si spuneam rapid povestile patite peste saptamana. Acum toti socializam si ne bucuram de atentia dorita pe facebook hic et nunc (aici si acum). Acum toti folosim gps-ul si ne bucuram de drumuri libere sau rapide. Intotdeauna ne grabim undeva. Chiar si atunci cand mergem la cumparaturi, la picnic sau in parc. Totul este contra un cronometru pe care il auzim cum ticaie. A, am uitat sa pun ceasul desteptator. Apropo de asta, am cumparat un ceas desteptator nou si se pare ca nu mai stiu sa folosesc asa ceva caci de 3 zile tot sper sa sune la 9:00 dimineata si el nimic. L-am intors pe toate partile, dar cred ca nu mai stiu combinatia de taste. Acum totul trebuie sa fie touch screen. Altfel se pare ca nu stim sa le folosim. </div>
<div style="text-align: justify;">
Pana si DEX-ul pe care il avea toata lumea in casa este un lucru din trecut. Acum avem dexonline.ro si foarte bine facem. Un produs folositor si la indemana oricui. Oricui are un telefon destept, un latpop sau computer personal cu conexiune la internet. </div>
</span><span style="font-family: Verdana, sans-serif;"><div style="text-align: justify;">
Saptamana asta mi-am propus sa imi respect timpul meu cu ceva mai putin telefon pe langa mine, o carte de citit care sa imi arate cate mai am de invatat din metoda veche si cu ceasul desteptator cel nou, pe stil vechi. Sa vedem cat rezist tentatiei. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://4.bp.blogspot.com/-DXF7LdADSfY/VwIbw9VvcsI/AAAAAAAAUto/Sf82gCJ456QHYi8zTy2rJAfAlgn3TNTrg/s1600/IMG_0113.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="240" src="https://4.bp.blogspot.com/-DXF7LdADSfY/VwIbw9VvcsI/AAAAAAAAUto/Sf82gCJ456QHYi8zTy2rJAfAlgn3TNTrg/s320/IMG_0113.JPG" width="320" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
</span><br />
<br />Raluca Mateescu-Dumitruhttp://www.blogger.com/profile/03771853414364088821noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5280250849211122188.post-43059995738050285212016-01-25T19:08:00.000+02:002016-01-25T19:08:16.088+02:00Treaz in fata zmeilor<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">Cam asa as defini eu oamenii dupa ce au consumat alcool dincolo de limita lor de rezistenta. </span><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">Cand toti prietenii tai beau si brusc devin zmei. Parca penibilul sau frica de el a disparut instant. Si se simt bine cu sine. </span><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">Abia atunci vezi cum e sa fii zmeul din poveste. </span><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">Alcoolul care te face sa uiti de inhibitii e un fel de prieten fals.</span><br />
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">Si cumva cred ca doar titlul era inspirational. Restul ramane in mintea mea de atunci. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">Eu nu am nevoie de acel strop de alcool. Eu rad mereu cu gura pana la urechi.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">Cumva se pare ca rad dintotdeauna. Asta spre bucuria tuturor celor care ma cunosc. Si cand imi este greu stiu sa rad sau sa tratez cu ironie situatiile si asta imi face bine.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">Dar nu ma deranjeaza sa vad cum prietenii mei se dezlantuie cu putin alcool.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">Atunci ma simt si eu in aceeasi turma. Toata lumea rade, toata lumea se simte bine... Cam cum ma simt eu in restul timpului.</span><br />
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">Asa, ganduri rasfirate la inceput de saptamana. Sper sa fie vreme buna cu mult soare si sa ne bucuram de iarna... Sa nu pice lumea in depresie... </span><br />
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">A, da, consumul de alcool scoate la iveala o data cu trecerea efectului o depresie pe care nu o vede nimeni. Abia atunci prietenul se dovedeste a fi fals. </span><br />
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">E un armistitiu pe care il tot facem si uitam de fiecare data de ce am spus ca nu vom mai consuma alcool data viitoare... </span><br />
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">Prietenul fals se intoarce... </span><br />
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">Un weekend minunat se apropie daca privim partea plina a paharului... </span><br />
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://2.bp.blogspot.com/-9TQ6uhlIEAM/Vo_yxyCJrnI/AAAAAAAAUmo/shOBul0jfj8/s1600/2014-08-13%2B07.06.09.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="http://2.bp.blogspot.com/-9TQ6uhlIEAM/Vo_yxyCJrnI/AAAAAAAAUmo/shOBul0jfj8/s320/2014-08-13%2B07.06.09.jpg" width="320" /></a></div>
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;"><br /></span></div>
Raluca Mateescu-Dumitruhttp://www.blogger.com/profile/03771853414364088821noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5280250849211122188.post-6822919704499641222016-01-23T17:54:00.002+02:002016-01-23T17:54:56.274+02:00Ragazul diminetii<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-cPRs5do6rqA/VqOiKfqt7uI/AAAAAAAAUoM/o8q9ol_yKNk/s1600/IMG_0001.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="240" src="http://3.bp.blogspot.com/-cPRs5do6rqA/VqOiKfqt7uI/AAAAAAAAUoM/o8q9ol_yKNk/s320/IMG_0001.JPG" width="320" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">O dimineata in care am timp sa cuget si asupra timpului de care am nevoie ca sa pornesc la treaba plina de energie este o dimineata de vis. </span></div>
<br />
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Spalat pe dinti, dus, ceaiul de dimineata, ceva de mancare, bagajul pentru o zi lunga si cateva ganduri puse pe hartie.</span><br />
<div>
<div style="text-align: justify;">
<a href="http://4.bp.blogspot.com/-G8g8lfHxcWw/VqOiKqXxcOI/AAAAAAAAUoQ/U8rSBNwFfKs/s1600/IMG_4914.JPG" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="320" src="http://4.bp.blogspot.com/-G8g8lfHxcWw/VqOiKqXxcOI/AAAAAAAAUoQ/U8rSBNwFfKs/s320/IMG_4914.JPG" width="320" /></a><span style="font-family: Verdana, sans-serif;">O cafea bauta in tihna cu oameni dragi iti da un ragaz sa dilati timpul si sa intelegi mai bine ce pierzi. Imi lipseste asa ceva. Si nu stiu exact de ce. Pentru ca nu imi acord. Disponibilitate exista din partea fiecaruia dintre prietenii mei. Cumva insa ceva ma tine in pat lipita de facebook in fiecare dimineata de parca agentia de facebook are ceva de relatat nou in fiecare zi. </span><span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Hai sa vedem ce se mai intampla, ce mai e nou, cine ne da o stare buna de dispozitie.</span></div>
</div>
<div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Si uite asa ratez lista mea de activitati favorite, de planificare pe termen lung, de bucurie a vietii.</span></div>
</div>
<div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Iubesc momentele cand ma trezesc inaintea ceasului si apuc sa vad un film dimineata, asa pe stomacul gol si ma scoate din mediul online si ma lasa sa visez si sa planific in voie. Acele voci interioare amutesc si lista e deja asternuta. </span></div>
</div>
<div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Am avut o saptamana de cosmar acum cativa ani la finalul careia aveam toate racelile posibile... Dar ce ma pornea dimineata era o baie fierbinte, fara telefoane, cu gandurile mele... Dupa putea sa vina uraganul de vesti proaste... Am luat totul cu calm si feminitate. Multumesc barbatilor din viata mea ca m-au sustinut...:)</span></div>
</div>
<div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Si da, cel mai important dimineata este conversatia cu el, el care nu glasuieste mult, dar si cand o face sintetizeaza problema. Asta ma face sa bifez cu brio timpul meu matinal si sa fiu plina de energie tot restul zilei.</span></div>
</div>
Raluca Mateescu-Dumitruhttp://www.blogger.com/profile/03771853414364088821noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5280250849211122188.post-25312614758622657502016-01-21T20:40:00.004+02:002016-01-21T20:40:45.139+02:00Spatiul necesar<div style="font-family: HelveticaNeue; font-size: 12px;">
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Am copilarit cu dorinta de a avea </span><span style="font-family: Verdana, sans-serif;">intr-o zi</span><span style="font-family: Verdana, sans-serif;"> propria mea casa cu gradina, cu veranda si bucataria a carei fereastra da in gradina cu gazon si copacei pe margine. A fost un model pe care il vazusem frecvent in toate serialele americane ale anilor '90. Acei ani gloriosi cand educatia venea la usa noastra in diverse forme: filme/seriale, reprezentanti ai diverselor biserici, voluntari americani sau britanici. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;"></span></div>
</div>
<div style="font-family: HelveticaNeue; font-size: 12px;">
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Urmaream serialele Dallas, Beverly Hills 90210 si Melrose Place pe atunci. Oamenii aceia erau mult peste nivelul oamenilor din jurul meu. Adica in Romania nu cunoasteam pe nimeni in anii '90 care sa aiba o casa mare cu piscina, geamuri mari luminoase si poteca intre casa si piscina. Pe cei cativa pe care i-am cunoscut locuind la casa cu gradina abia daca petreceau timp afara in curte. Erau oameni inghesuiti intr-un mediu urban iesit dintr-o perioada de maxima represiune asa ca nu doreau sa epateze nicicum, iar libertatea o priveau cu ceva temere. La vremea aceea consideram ca obsesia regimului comunist si a ochilor din umbra care te urmaresc este de vina pentru temerile de a epata sau a-ti permite sa te simti bine. Intre timp am realizat ca era cu totul altceva: clima care nu iti dadea suficient ragaz sa te bucuri de piscina si gradina, carierele care cereau tot mai mult timp pentru cresteri si multe alte considerente. Pe scurt, social si cultural nu eram pregatiti sa traim visul american. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-DxP2EFYN9_U/VqEkezd6uSI/AAAAAAAAUn0/QAuv5-G8QAw/s1600/IMG_1931.JPG" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="320" src="http://3.bp.blogspot.com/-DxP2EFYN9_U/VqEkezd6uSI/AAAAAAAAUn0/QAuv5-G8QAw/s320/IMG_1931.JPG" width="240" /></a><span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Totusi, cand vezi studentul lipsit de griji cu un rucsac usor in spate, parinti care ii conduc la scoala, apoi activitatile post-scolare si petrecerile, visezi si tu sa ai asa ceva pana la optsprezece ani. Parintii mei au ales sau nu au avut oportunitatea sa construiasca o astfel de locuinta. Intr-un fel m-am gandit ca era egoist din partea lor sa avem doua sau chiar trei televizoare in casa in 2000, dar sa nu fi strans bani pentru o casa cu gradina. Acum realizez ca intregul plan nu avea sens. Adica atunci cand a trebuit sa aleg intre casa si apartament, am ales apartament pentru ca gandind un pic in avans mi-am dat seama ca atunci cand voi avea copii (daca voi avea) va trebui sa ii trezesc cu o ora mai devreme si sa ii conduc la scoala in Bucuresti, apoi sa ii iau de la scoala si sa ii conduc inapoi acasa. Toate astea inseamna minim 2 ore pe zi din viata lor si a mea. Sincer, nu e corect pentru nimeni.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<a href="http://2.bp.blogspot.com/-Ro_FeYW8wAA/VqEgi0tdQxI/AAAAAAAAUng/PECBtV1r40I/s1600/IMG_0216.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="149" src="http://2.bp.blogspot.com/-Ro_FeYW8wAA/VqEgi0tdQxI/AAAAAAAAUng/PECBtV1r40I/s200/IMG_0216.JPG" width="200" /></a><span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Apoi am facut legatura cu lectia primita de mama de la profesorul de informatica cu ani in urma. Acesta i-a dovedit mamei ca dupa ce imi realizez toate temele imi ramane foarte putin timp pentru pasiuni sau socializare. In fond despre astea era vorba in copilarie si dupa acele momente urma sa tanjim peste ani. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;"></span></div>
</div>
<div style="font-family: HelveticaNeue; font-size: 12px;">
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Revenind la subiectul casei la care visam, la douazeci si opt de ani cand vizitam posibile case pentru mine in suburbiile Bucurestiului, am ales sa nu fac credit si sa imi achizitionez o simpla garsoniera. Si am descoperit curand ca acest spatiu poate fi foarte usor organizat conform nevoilor mele. A fost o decizie inteleapta la vremea respectiva pentru ca am avut exact ce imi trebuie, mulat pe nevoile mele si nu am umflat partile dorsale ale bancherilor. M-am bucurat de spatiul meu fara povara unui credit. </span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://2.bp.blogspot.com/-OW36PgPqo_o/VqEj9oKrQFI/AAAAAAAAUns/-oTAsMnTpkk/s1600/IMG_1945.JPG" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="240" src="http://2.bp.blogspot.com/-OW36PgPqo_o/VqEj9oKrQFI/AAAAAAAAUns/-oTAsMnTpkk/s320/IMG_1945.JPG" width="320" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Apoi problema spatiului a reaparut de cand am aparut doi in spatiu. Si atunci mi-am dat seama ca era nevoie de ceva mai mare pentru ca doi au nevoie si de intimitatea fiecaruia, mai ales daca ai si zile cand iti permiti sa lucrezi de acasa. Apoi organizarea realizata de mine pentru o persoana nu facea fata nevoilor cuplului in spatiul mic. Aveam nevoie de ceva mai mare. Am ales tot apartament pentru ca nu era nimeni pregatit de drumul in Bucuresti si retur in care sa pierzi ore bune. Intre timp Bucuresti s-a aglomerat atat de tare incat drumul din Bucuresti in Bucuresti dureaza la fel de mult cu drumul din si pana in suburbiile sale. Poate am devenit pregatiti pentru visul american si vremea pierduta pe drum.</span></div>
<div style="font-size: 12px; text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;"><br /></span></div>
<div style="font-size: 12px; text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;"><br /></span></div>
<div style="font-size: 12px;">
<br /></div>
<div style="font-size: 12px;">
<br /></div>
<div style="font-size: 12px; text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;"><br /></span></div>
<div style="font-size: 12px; text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;"><br /></span></div>
</div>
<div style="font-size: 12px;">
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;"><br /></span></div>
</div>
<div>
<br /></div>
Raluca Mateescu-Dumitruhttp://www.blogger.com/profile/03771853414364088821noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5280250849211122188.post-47831299436471572822016-01-19T12:53:00.001+02:002016-01-19T12:54:16.399+02:00Valuri de modele<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">Omul se aseamana foarte tare cu maimuta. Si tocmai din aceasta cauza are nevoie constanta de modele. Avem nevoie sa vedem ce fac semenii din jurul nostru. Unii dintre ei sunt mai copiati decat altii, dar raman semenii nostri. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">Cum de nu am realizat noi ca de ceva vreme ne sunt bagate pe gat niste non-valori pe post de modele? Pentru ca am imbratisat visul taramului oportunitatilor si nu am inteles ce inseamna aceasta oportunitate. Este foarte usor sa profiti de naivitatea unui om, dar nimic nu va dura la nesfarsit. In fond si la urma urmei are doar doi obraji. Sa nu uitam asta niciodata. </span><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">Si apoi, mai exista problema imbecilizarii care nu poate functiona la nesfarsit. Avem case pline de carti pe care cumva stramosii nostri le-au epuizat. Am ramas noi cu ceva informatie transmisa genetic si cu norocul sa avem in jurul nostru evenimente cu ceva iz cultural. Acea cultura transmisa in sistem simplist sau complicat pentru ochiul cunoscator ne induce la un nivel subconstient un stil de viata. Avem acest noroc si cu toate acestea ne indobitocim uitandu-ne la cancanuri si "povesti de viata" cu iz banal. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">Da, consider ca e important sa ne uitam in urma si sa vedem ca miracolele au prins la oameni pentru ca aveau acea poveste iesita din comun, din banalul strazii si al negotului. Avem si noi acum nevoie de asa ceva. Avem nevoie sa vedem frumusetea si optimismul si sa uitam de panica crizei, teama razboiului si profitul pe termen scurt. E important sa gandim pe termen lung si sa invatam ce inseamna sa iei decizii care pe moment nu iti vor aduce satisfactii, dar in cativa ani te pot ajuta sa cresti mai sus decat ai visat vreodata. </span><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">Si daca ne uitam doar la modele de non-valori, nu vom reusi asta. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">Din pacate, de partea cealalta a baricadei, apare si reversul medaliei pentru non-valori. "Ce e val, ca valul trece" - la fel se intampla in cazul acestor proaspete vedete. Vedete pentru ca au facut ce? Nu imi amintesc niciodata pentru ce este celebra vreo fatuca din aia de apare sumar imbracata la televizor. Pe vremuri obisnuiau sa cante. Din cand in cand se mai nastea o cantareata noua. Talentul ii lipsea cu desavarsire, dar avea potential de imagine. Si toate videoclipurile muzicale erau de imagine. Asa incepeau, asa continuau si tot asa terminau. </span><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">Au aflat tarziu ca vedetismul este trecator. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">Si artistii adevarati traiesc aceasta drama. Unii invata sa aprecieze lucrurile minore care ne fac pe toti oameni, fericiti si impliniti, altii spera ca mase mari de aplaudaci le vor fi alaturi tot timpul. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">Dar omul se modifica, pe masura ce societatea creste si el inainteaza in varsta, isi schimba ideile, preferintele si opiniile. Astfel ca multe vedete de ieri pot cadea in umbra uitarii maine. E important totusi sa avem modele si cred ca din fiecare din noi putem invata cate ceva. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">Momentan nu am un model, dar imi place sa cunosc oameni, sa stau la povesti, sa gasesc idei despre viata care sa ma arunce dupa piatra din lac. Da, caut nebuni mereu, dar imi plac pentru ca ma scot dincolo de zidurile cetatii mele si stiu ca numai asa pot reveni rapid la mal si realiza cat de norocoasa sunt pentru tot ce am. Ideile vin si pleaca oportun. </span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://1.bp.blogspot.com/-1f0ErFa2tnM/Vp4USj0mryI/AAAAAAAAUnA/QSr4ya-J2GY/s1600/IMG_3128.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="240" src="http://1.bp.blogspot.com/-1f0ErFa2tnM/Vp4USj0mryI/AAAAAAAAUnA/QSr4ya-J2GY/s320/IMG_3128.JPG" width="320" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
Raluca Mateescu-Dumitruhttp://www.blogger.com/profile/03771853414364088821noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5280250849211122188.post-66666737374782242792016-01-07T20:05:00.002+02:002016-01-07T22:05:04.872+02:00Mancam ce ne inspira<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Cred ca am inteles in sfarsit de ce consumam atat de multa carne. Nu am vazut prea multe reclame la televizor in care sa ni se prezinte salate delicioase. Toata pauza publicitara este plina de reclame la paste, unt, hamburgeri, placinte, fripturi si multe alte delicii pline de proteine. Pauza de proteine ar trebui sa se numeasca, sincer. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Vedem hamburgeri deliciosi, carnuri in diverse forme, dar niciodata nu se apuca cineva sa curete fructe sau legume, sa le taie frumos si sa le ambaleze intr-o salata pe care sa o regasesti in pauza publicitara obsesiv. Nici macar fresh-ul de portocale nu il vezi foarte des. Si nici in filme viata nu este mai frugala sau vegetariana. Foarte rar vezi pe cineva care sa isi prepare in bucatarie mancaruri usoare. Doar cele cinci minute de film trebuie sa se consume cumva cu folos. Parca legumele le expediezi prea rapid. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Interesant este ca exista cateva persoane care isi bazeaza discursul tocmai pe sucuri naturale, pe diete bazate pe legume si fructe, dar fara poze nu conving niciodata publicul. Puterea imaginii este extraordinara. Cam asa s-a propagat si religia. De fapt o data cu aparitia reprezentarilor religioase societatea s-a simtit mai apropiata de divinitate si au inceput sa creada in acea fiinta suprema, culmea, foarte asemanatoare lor. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Ne lipsesc multiple reprezentari cu legume sau fructe pentru a deveni cu adevarat interesati de perspectiva. Si ma refer aici la perspectiva influentarii maselor. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Ii admir enorm pe cei care reusesc sa se mentina vegetarieni cand toti ceilalti urmeaza sirul de reclame video sau foto cu produse carnivore.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Recunosc ca m-am gandit sa cuget la acest comportament de masa intrucat dupa 2 ani in care am vazut in fiecare zi postari despre rodia de dimineata, am ajuns sa cumpar rodie. O consum cu moderatie si cu usoara lehamite si ma intreb de fiecare data daca nu e cazul sa imi reconsider decizia de a cumpara fructul. Acum doamna a inceput sa promoveze sucul de lamaie. E, aici s-ar putea sa ma fi castigat din timp caci aia imi place sa o consum oricand si chiar imi place. Hai ca poate totusi nu e tot comportamentul meu bazat pe modele advertoriale. Sunt sigura ca exista ceva speranta. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Va prezint si un exemplu de masa carnivora degustata de curand in Brasov la un restaurant foarte dragut. Cum sa rezisti si sa alegi o salata cand lumea comanda asa ceva langa tine? </span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-WBZ3EAQuXb4/Vo6n8f3qvJI/AAAAAAAAUmQ/O5YxLc8-brE/s1600/IMG_2959.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="http://3.bp.blogspot.com/-WBZ3EAQuXb4/Vo6n8f3qvJI/AAAAAAAAUmQ/O5YxLc8-brE/s320/IMG_2959.JPG" width="240" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<br />Raluca Mateescu-Dumitruhttp://www.blogger.com/profile/03771853414364088821noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5280250849211122188.post-31965599220050006672016-01-06T21:54:00.001+02:002016-01-07T21:58:35.274+02:00Salbaticul si civilizatia<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">O poveste care m-a socat acum ceva vreme din intamplari de pe Coasta de Fildes: el si ea la semafor, la geamul lor se infiinteaza un individ cu o arma, geamul deschis, arma ajunge intre picioarele doamnei, era clar un jaf, dintr-o neintelegere atacatorul descarca arma... Astfel ea ajunge la spital si pe langa viata pe care o aveau de salvat domnii doctori, mai aveau si o reconstructie de aparat reproducator.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Imi place ca totul a fost spus cu un zambet si un optimist in ciuda dramatismului povestii. De aceea si relatare am decis sa o fac cat mai alerta. </span><span style="font-family: Verdana, sans-serif;">In fond povestea venea spusa din gura in gura si nu merita detalii multe.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Acum spaima mea provine din violenta incidentului, nesiguranta pe care o traiesti in anumite zone ale lumii. Ce-i drept ca nu mi-am fi pus vreodata problema sa calc pe acele teritorii, dar ma gandesc ca nu mi-ar placea nici ca lumea mea sa fie invadata de astfel de fenomene.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Iar invatamintele acestei povesti sunt multiple: generatia mea care a prins un pic din vremurile comuniste a trait cateva suisuri si coborasuri pentru a se simti siguri de ziua de maine. Apoi tot generatia mea a trait niste efecte ale legii decreteilor: parintii ne-au invatat sa amanam venirea pe lume a unui copil.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Pe C</span><span style="font-family: Verdana, sans-serif;">oasta de Fildes oamenii locului fac copii fara sa cantareasca vreun risc. Si stiu ca lupta cu orice forta pentru a-si ajuta familiile. Nu au vreo valoare pentru bani, alta decat ajutorul pentru hrana familiei. Si totusi unde e vanatoarea de alta data? Credeti ca mai merita sa ii numim primitivi cand ei pun mana pe arma si vaneaza albul pentru hrana in loc sa munceasca? E tot o vanatoare, ce-i drept, dar oamenii astia au evoluat. Eu nu i-as mai numi primitivi. I-as numi doar diferiti. Mentalitatea lor a evoluat diferit intr-o era moderna pe care noi o vedem super tehnologizata. Nici noi nu mai stim sa vanam. Altfel vanatorul alb ar fi ridicat armele pe buna dreptate in fata unui asemenea gest. Ochi pentru ochi s-ar fi pretat in lumea primitiva. Si ochiul platit pentru fapta necugetata ar fi trebuit sa fie multiplicat prin aplicare intregii sale familii.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Cred ca mi s-a facut dor de Claude Levi Strauss si tropicele triste: el sustinea ca mintea "salbatica" are aceeasi structura cu cea "civilizata" si caracteristicile umane sunt aceleasi peste tot. Ramane doar dreptatea care trebuie restabilita, balanta aceea a justitiei care ne face sa ne simtim in siguranta. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;"><br /></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://4.bp.blogspot.com/-PRYAee2JHxw/Vo1wqXtXKkI/AAAAAAAAUl8/QWJIM3dvb0E/s1600/IMG_2868.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="240" src="http://4.bp.blogspot.com/-PRYAee2JHxw/Vo1wqXtXKkI/AAAAAAAAUl8/QWJIM3dvb0E/s320/IMG_2868.JPG" width="320" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;"><br /></span></div>
Raluca Mateescu-Dumitruhttp://www.blogger.com/profile/03771853414364088821noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5280250849211122188.post-48044023976392398462016-01-05T22:43:00.000+02:002016-01-05T22:43:04.583+02:00Productia neproductiva<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Frumusetea acestei nebunii de profesie este ca in fiecare zi cunosti oameni care nu vor si nu au de ce sa isi arate adevarata fata. Iar acesti oameni mimeaza in fiecare zi excelenta si frumusetea sau tristetea si indignarea. Si cand ajungi acasa parca nu mai stii daca este cazul sa joci si tu un rol sau daca e cazul sa te bagi la somn cuibarindu-te in coltul tau de realitate.</span></div>
<div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">E bine totusi sa evadezi intr-un spatiu urban si plin de lume unde sa poti continua in ritmul alert cu care esti invatat. Eu obisnuiesc sa merg pe jos si asta ma ajuta sa evadez. Cu fiecare intersectie in care ajung mi se pare ca pot merge tot mai departe. Si tot mergand asa ajung sa elimin orice gand negativ pe masura ce numarul pasilor creste. Apoi pot sa ajung acasa si sa ma bucur de frumusetea si linistea celor apropiati. Acolo este realitatea mea. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Pe drum invat despre povestile unor oameni reali. Ii observ cu superficialitate si imi place sa gasesc o poveste in gesturile sau momentele surprinse in plimbarea mea. Cumva mersul alert ma face sa ma simt in siguranta, iar oamenii pe care ii observ au ceva special sau trec printr-un moment frumos din viata lor. Si imi place sa cred ca momente ca acestea sunt surprinse minunat in filme de actori talentati. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Si atunci realizez ca din pacate tristetea oamenilor din jurul meu provine din lipsa unei povesti reale din spatele interpretarii. Parca totul e extrem de superficial o data cu acest "aspirational". Povestile de viata care impresioneaza prin realism si imperfectiune sunt mereu mai interesante decat cele perfect spilcuite si extrem de superficial imbracate. Si atunci redescopar realitatea pe care nu o gasesc numai in coltul meu de rai ci in viata de zi cu zi. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;"><a href="http://3.bp.blogspot.com/-L9Chbv5omDY/VowoiYClOoI/AAAAAAAAUlg/WbQcskqRNFU/s1600/IMG_0129.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="http://3.bp.blogspot.com/-L9Chbv5omDY/VowoiYClOoI/AAAAAAAAUlg/WbQcskqRNFU/s320/IMG_0129.JPG" width="320" /></a></span></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;"><a href="http://3.bp.blogspot.com/-gzqWMSiDBZM/Vowoic3b-1I/AAAAAAAAUlg/niP2cD3ZzaM/s1600/IMG_0131.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="http://3.bp.blogspot.com/-gzqWMSiDBZM/Vowoic3b-1I/AAAAAAAAUlg/niP2cD3ZzaM/s320/IMG_0131.JPG" width="320" /></a></span></div>
</div>
<div>
<br /></div>
Raluca Mateescu-Dumitruhttp://www.blogger.com/profile/03771853414364088821noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5280250849211122188.post-32555548904093994362016-01-05T20:49:00.000+02:002016-01-05T20:49:47.594+02:00Oameni puternici si oameni frumosi<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Am crezut mult timp ca oamenii puternici sunt cei care nu se pierd niciodata cu firea. Am fost extrem de dezamagita sa constat ca si cei puternici se pierd cu firea. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Oamenii puternici sunt cei care nu tipa, care nu ridica tonul, care nu te umilesc cand ai gresit si care incearca sa ii trateze pe toti ca egali. </span><span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Cred ca pana si acestia se pot incurca in lucrurile minore ale vietii, dar raman fermi pe pozitia lor umana. Si pana la urma uman esti cand te porti frumos cu semenii tai </span><span style="font-family: Verdana, sans-serif;">si cu alte fiinte </span><span style="font-family: Verdana, sans-serif;">indiferent de starea ta. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Poate intr-o zi provocarea sunt niste sireturi. Apropo de asta, chiar nu inteleg de ce fac producatorii de incaltaminte incaltari cu sireturi pentru copii. Ariciul este cel mai practic mod de a depasi o perioada de multiple lucruri interesante de invatat sau descoperit. Nu trebuie sa inveti cum sa faci nodul la incaltari cand te dezvolti ca om. Mai intai sa inveti sa te ridici cu zambetul pe fata de pe jos si apoi sa legi sireturile.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Apoi puternic inseamna puterea de a spune ce gandesti. Uneori atrage reactii negative sau repercursiuni, dar macar iti sustii punctul de vedere. </span><span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Ador oamenii puternici care stiu sa isi sustina punctul de vedere. O dezbatere iti starneste mereu pofta de viata. O blazare in nefericirea obedientei te face sa uiti ce poti face cu mintea si corpul tau. Uiti ca ai si tu o conditie umana si ca mintea ta poate procesa aceeasi situatie usor diferit si merita sa iti sustii punctul de vedere. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Si da, oamenii puternici si destepti stiu sa rada de sine si sa se copilareasca. Si se simt bine cu sine.</span><span style="font-family: Verdana, sans-serif;"> </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Am concluzionat ca pentru a fi cu adevarat puternic trebuie sa stii sa plangi, sa iti ceri scuze, sa accepti ca ai gresit sau pierdut, sa te consider mic in raport cu tot ce te inconjoara, dar sigur pe tine. Si abia atunci am vazut cat de multi oameni puternici si frumosi exista in jurul meu.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;"><br /></span></div>
<br />
<div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-p6T4DZbJH-w/VowL0cnO-yI/AAAAAAAAUlQ/I3XgReaT8uo/s1600/IMG_3016-1.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="http://3.bp.blogspot.com/-p6T4DZbJH-w/VowL0cnO-yI/AAAAAAAAUlQ/I3XgReaT8uo/s320/IMG_3016-1.JPG" width="240" /></a></div>
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;"><br /></span></div>
<br />Raluca Mateescu-Dumitruhttp://www.blogger.com/profile/03771853414364088821noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5280250849211122188.post-83819558819844483922016-01-04T22:10:00.003+02:002016-01-04T22:10:53.214+02:00Educatie baieteasca<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Am crescut inconjurata de barbati puternici. Ii admir si astazi pentru toate invataturile pe care mi le-au oferit: de la gandirea logica la pragmatismul cu care trebuie sa privesc fiecare intamplare. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Modelul cel mai puternic este tatal meu pentru care orice are o reprezentare grafica pe hartie si orice problema este tratata cu ironie si amuzament. Si parca asa totul devenea extrem de simplu redus la cateva linii si o solutie. In completarea lui au venit acei oameni frumosi care m-au invatat sa creez in fiecare zi ceva nou, care au carcotit mereu intr-un dulce stil spartan sau care au stiut sa aprecieze arta punctand elemente importante. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Si cred ca prietena mea, Smaranda, avea dreptate cand concluziona ca noi fetele crescute intre baieti avem cumva acea gandire baieteasca. Cumva nu putem intelege firavitatea, nesiguranta si feminitatea la fel ca restul femeilor.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Ne place sa privim la manifestarile de feminitate ale altora, dar zambim cu detasare la falsele probleme. Mi se pare ca in lumea noastra stim sa acordam importanta doar anumitor lucruri. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Sunt convinsa ca ei, barbatii, vad si mai detasat lista noastra scurta. Si da, mai e ceva: barbatii citesc instructiunile si pentru ei are sens ce scrie acolo.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;"><br /></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-Tnfj0hzVW7E/VorRH9GjZ1I/AAAAAAAAUkw/_-mR7ymNmhY/s1600/IMG_3022.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="http://3.bp.blogspot.com/-Tnfj0hzVW7E/VorRH9GjZ1I/AAAAAAAAUkw/_-mR7ymNmhY/s320/IMG_3022.JPG" width="240" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<br />Raluca Mateescu-Dumitruhttp://www.blogger.com/profile/03771853414364088821noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5280250849211122188.post-71398366709583249682016-01-04T00:48:00.003+02:002016-01-04T00:48:34.819+02:00Povesti de salon<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Din vizitele la saloanele de infrumusetare din 2015 am pastrat trei povesti de spus mai departe. </span><br />
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Prima poveste memorabila din 2015 se refera la o doamna care lucra la salon si care era maritata cu un cetatean canadian. Era foarte fericita sa locuiasca in continuare in Romania cu copilul pe care il avea dinainte de casatorie si cu parintii si surorile. Locuiau toti in aceeasi casa foarte aproape de centrul orasului. Mergea totusi cu masina pana la munca (2 kilometri) in stil american, dar sotul si-l vedea o data pe an. Mi-a explicat ca e mai complicat cu obtinerea vizei. </span><span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Recunosc ca in descrierea de mai sus lipseste observatia </span><span style="font-family: Verdana, sans-serif;">ironica</span><span style="font-family: Verdana, sans-serif;"> despre doamna care avea niste dinti </span><span style="font-family: Verdana, sans-serif;">superbi </span><span style="font-family: Verdana, sans-serif;">pusi si o peruca perfect aranjata pe cap.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Ma gandesc daca nu cumva inteleg gresit notiunea de familie sau daca era ceva ce imi scapa mie din poveste. Poate doamna doar infrumuseta povestea ca sa para unica. Poate povestea tradusa in realitate era cu totul alta. Nu isi permitea momentan sa plece din tara si de aceea locuia inca impreuna cu ai ei. Sper totusi sa ii iasa actele si sa aiba sansa sa traiasca ideea de familie asa cum ar trebui sa fie si sa nu fie inca o aspiranta la visul american cu haine canadiene. Dilema unu se poate rezolva cu o vizita in viitorul apropiat la salon care imi poate demonta ipoteza pesimista. </span><br />
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">A doua poveste memorabila vine de la iubita unui pilot care era ingrijorata ca acesta plecase in munti in cautarea unui avion picat. Iubita lucra la salon. In mintea mea pilotul era undeva pe un piedestal. Brusc m-am gandit ca acea femeie are langa ea un zeu. Un om care piloteaza un avion este in acceptiunea mea ca inteligenta mult peste medie. Faptul ca participa la o misiune umanitara mi se pare si nobil din partea lui. Doamna prin asociere a urcat si ea pe scara valorilor in mintea mea. Povestea ei nu m-a facut sa ma intreb doar referitor la diferitele experiente pe care le impartasesc cei doi cand ajung acasa. El vorbeste un fel de pasareasca si ea povesteste despre povesti de viata aflate la salon. </span><span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Inteleg ca domnisoara vroia sa demonstreze ce femeie independenta era. </span><span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Pot fi eu prea aspra in aprecieri, dar imi place sa cred ca tocmai discutiile pe care le dezvoltam ne ajuta sa ne cunoastem mai bine. Si pentru ca piedestalul acela e foarte sus imi vine foarte greu sa apreciez distanta ca fiind mica intre cei doi. Dilema doi va ramane fara raspuns. Poate revin la domnisoara pe viitor.</span><span style="font-family: Verdana, sans-serif;"> </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Cea de-a treia poveste care m-a surprins si care a venit cumva sa completeze povestile auzite intamplator la salon, imi dezvaluie o fata urata a vedetismului. Pe scurt, am descoperit ca exista persoane publice care se duc la salon si cand nu au bani sa plateasca serviciile considerand ca pot plati ulterior. Faptul ca se duc in vizita e acceptabil, dar cand apelezi la niste servicii pe care nu iti permiti sa le platesti, mi se pare cumva dilema maxima. Este foarte greu pentru mine sa accept ca te poti duce la un salon si cand nu iti permiti sa platesti serviciile primite. Cum ai putea sa faci asta? Adica e ca si cum te duci la paine si nu platesti pana cand nu iti revii financiar. De ce nu apelezi la un card de credit? De ce nu folosesti un imprumut de la o persoana apropiata in loc sa apelezi la niste persoane care presteaza un serviciu pentru care sunt remunerate. Din acea remuneratie traieste o familie. Din capriciile tale de diva imaginata nu traieste nimeni si nici nu o sa moara nimeni daca nu profiti de ele. </span><br />
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Din aceasta poveste nu am o dilema ci doar o intrebare: cam cat va mai dura acest fals vedetism?</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Admir maxim oamenii care reusesc sa isi depaseasca conditia, dar care reusesc sa isi pastreze decenta, bunul simt si mai ales picioarele pe pamant. </span><br />
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;"><br /></span>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-Dr6-2vwXsY8/Vomk8MgCSRI/AAAAAAAAUkg/348pHg2RlFk/s1600/IMG_4709.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="http://3.bp.blogspot.com/-Dr6-2vwXsY8/Vomk8MgCSRI/AAAAAAAAUkg/348pHg2RlFk/s320/IMG_4709.JPG" width="320" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;"><br /></span></div>
Raluca Mateescu-Dumitruhttp://www.blogger.com/profile/03771853414364088821noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5280250849211122188.post-40467750585163873782016-01-03T20:05:00.000+02:002016-01-03T20:05:35.176+02:00Puiul si coada<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Au trecut sarbatorile 2015. De maine incepem din nou munca. Si pentru ca e ultima zi de vacanta, multi au ales sa iasa la mall pentru a lua masa de la servire rapida, satuli probabil de toate porcarelele traditionale. Speriata de perspectiva unei saptamani pline, am decis sa incerc o iesire la cafea si mancare rapida inainte de marele ger si marea ninsoare din seara asta. Cea mai neinspirata alegere sa merg catre mall. Inteleg dorinta de a lua niste aer si de a vedea lumina zilei, dar totusi puteam sa aleg un loc mai putin populat, mai aerisit si cu mai putine optiuni. Da, multitudinea de optiuni ne fac sa alegem de fiecare data mall-urile. A, si placerea de a parca intr-o parcare acoperita, dar in care frigul tot te imbratiseaza. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Dar la mall era si jumatate din populatia capitalei. Era o coada infernala la puiul american... Mi-a adus aminte ca acum vreo 26 de ani stateam in frig la coada la carnea proaspat venita la macelarie. Speram sa ne ajunga si noua atunci o bucata de carne. Acum siguranta ca ajunge exista. Ce trai usor avem noi in zilele noastre? </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Apoi mai stai la rand pentru scaunul pe care sa consumi mancarea in fuga... Si multitudinea de tineri care ocupa locurile din dorinta de a pierde un pic vremea dupa ce au mancat. Pentru ei conceptul de fast-food este confundat cu cel de restaurant. Cred ca aceasta concluzie trebuie dezvoltata un pic cu o alta ocazie. In fine, toata nebunia asta pentru o ultima zi de vacanta. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Nu stiu altii cum sunt, dar in general imi place sa aleg locuri unde nu se duce multa lume. Astazi am crezut ca voi alege totusi ceva diferit, dar am gresit. Se pare ca uneori alegerile noastre sunt asa de mult in comun cu ale celorlalti incat incep sa ma simt parte din masa. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<a href="http://4.bp.blogspot.com/-QtpoKSCQV9Q/VolfESrIt_I/AAAAAAAAUkI/pSq_0feqnSI/s1600/IMG_1111-EFFECTS.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="240" src="http://4.bp.blogspot.com/-QtpoKSCQV9Q/VolfESrIt_I/AAAAAAAAUkI/pSq_0feqnSI/s320/IMG_1111-EFFECTS.jpg" width="320" /></a><span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Periculos comportamentul acesta de turma: oamenii cu acelasi comportament sunt foarte usor de manipulat. Si de cele mai multe ori nevoia primara de hrana si mirosul imbietor ne fac sa alegem aceleasi lucruri. Va imaginati ce se va intampla in cazul unei calamitati cu toti acesti oameni care aleg sa stea la coada pentru aceleasi alegeri? </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Puiul, cafeaua, burgerul si multe alte brand-uri ne sunt oferite si toata lumea le ia ca fiind vitale... in curand o sa uitam ce ne place... </span></div>
Raluca Mateescu-Dumitruhttp://www.blogger.com/profile/03771853414364088821noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5280250849211122188.post-78965666683556541682016-01-02T15:48:00.000+02:002016-01-02T15:48:26.824+02:00Cafeaua si stilul<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Cafeaua la pahar de hartie reprezinta un stil de viata asa cum il vedem in filme unde </span><span style="font-family: Verdana, sans-serif;">oamenii poarta in mana in drumul lor spre munca un pahar din hartie cu insemnele Starbucks. Este deja un stil. Energia pe care o emana femeia aceea cu paharul in mana este intotdeauna a unei persoane puse pe treaba, dornica de a rezolva lucruri si cu mentalitate de invingator. Este un drum cu machiajul perfect, cu parul proaspat coafat, cu haine impecabile potrivite si cu un zambet molipsitor. Cumva acel pahar iti da energia sa fii la fel. Femeia asta se bucura i</span><span style="font-family: Verdana, sans-serif;">n drum spre munca de cafeaua ei, zambeste vietii si nu se fastaceste.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Aplicand acest stil la Bucuresti avem doua variante de consumatori de cafea la pahar de hartie: cei care copiaza obiceiul si includ mersul pe jos in rutina lor si </span><span style="font-family: Verdana, sans-serif;">consumatorul care se duce cu masina la Starbucks pentru ca acolo e locul de "cafea".</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Eu, personal, nu beau cafea, asa ca numai aparitia Tchai Latte-ului in oferta Starbucks m-a facut sa aleg acest brand. Cumva decizia mea a fost influentata si de povestea de mai sus: femeia cu un stil relaxat si mentalitate de invingator, dar argumentul final a fost dat de optiunea pe care nu o gasesc nicaieri altundeva. </span><span style="font-family: Verdana, sans-serif;">M-am chinuit chiar sa reproduc exact ca mai sus aceasta imagine ca sa intelegeti cat de stereotipala a devenit. Si redusa in cuvinte devine un gest de o simplitate maxima. </span><br />
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Concluzia e una simpla: i</span><span style="font-family: Verdana, sans-serif;">ubesc si eu brandurile si nu ma pot abtine.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Daca ciocolata calda, ceaiul sau cafeaua ar fi fost in fiecare dimineata preparate la mama acasa si toti apropiatii s-ar fi dus sa ia de acolo si acest "obicei" aparea la televizor oare toti ne-am fi ingramadit sa luam de acolo? </span><br />
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Ma intreb cate mame nu s-ar fi apucat de asa ceva. </span><br />
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Imi si imaginez denumirea unei afaceri: Cafea de acasa. </span><br />
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;"><br /></span>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-K0hL6Gcu9e0/VofTIIO5jCI/AAAAAAAAUj4/9W7Tj8HVKAY/s1600/IMG_4769.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="http://3.bp.blogspot.com/-K0hL6Gcu9e0/VofTIIO5jCI/AAAAAAAAUj4/9W7Tj8HVKAY/s320/IMG_4769.JPG" width="320" /></a></div>
<br /></div>
Raluca Mateescu-Dumitruhttp://www.blogger.com/profile/03771853414364088821noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5280250849211122188.post-54934070635492418382015-12-06T12:12:00.000+02:002015-12-06T12:12:22.445+02:00Masca si imagine<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Vizita la farmacie pentru produse cosmetice... Vine Mos Nicolae... Un pic de rasfat merit si pana la urma conteaza sa te simti bine. Si o domnisoara foarte draguta si dornica sa imi recomande... sau sa ma ajute sa ma decid mai repede... Da, imi ia foarte mult timp sa ma decid ce vreau pentru ca sunt multe optiuni... Apoi un brand pe care l-am testat si nu mi-a priit... Incercam ceva mai bun decat produsul testat si placut... Pretul nu mai conteaza... Am reusit sa imi iau inca un produs desi venisem dupa doua... Oferta 2+1 gratis este irezistibila... Apoi nuanta... Domnisoara imi recomanda nuanta mai inchisa... Ma scutur si ii spun ca nu vreau sa se vada ca am o masca pe fata... Vreau ca lumea sa nu isi dea seama ca sunt fardata... Asta e ultima moda si se potriveste cu ideile mele... Natural... Domnisoara renunta sa ma convinga de altceva... Ma uit la fata ei si desi lucreaza intr-o farmacie si ar trebui sa iti inspire naturalete, frumusete, curatenie, se vede foarte bine tonul mai inchis de fond de ten. Cred ca i-am bulversat toata ziua sau toata filosofia despre machiaj pe care a invatat-o citind pe net sau vazand in jur niste modele... Acum eu ma simt mai bine... I-am transmis ideile mele... Ea simte ca sunt cel mai nepotrivit client... Vin cu lectiile facute... </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Si plec din farmacie cu cateva imagini in minte... stiu destul de multe femei care au un fond de ten mai inchis decat culoarea pielii lor... Si apoi ma gandesc la cele cateva pe care le admir cand ajung la munca si sunt impecabile... scoase din cutie cum s-ar spune... de parca oamenii vin la cutie... Apoi zambesc la ideea ca am facut alegerea potrivita... </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Ce ciudat este sa te trezesti intr-o lume in care pana si la cumparaturile de baza de la supermarket femeile se duc extrem de bine aranjate... Parca ar avea intalnire cu macelarul chipes de pe vremuri... Imi amintesc de un scenariu de reclama... Femeia cocheta care se duce sa ia hainele de la curatatorie, croitorie si apoi sa faca mici cumparaturi de la macelarie, aprozar si cocheteaza cu acesti domni simpatici, toti extrem de bine aranjati in ciuda muncii necalificate pe care o presteaza. Peste tot numai zambete si lumea aceea ideala, lipsita de pericole, cu oameni care merg in ritm de dans pe strada, cu strazi pietonale, cu copii veseli, cu soare mereu... E totul atat de perfect incat iti vine sa te bagi in televizor... Mai bine te duci sa cumperi si tu ceva, poate o sa vezi aceasta realitate... Dezamagita te intorci acasa, te pui din nou pe canapea si te uiti la televizor... Noroc cu pauza de publicitate ca ea iti da mereu un plus de speranta la o lume frumoasa... Sa nu uiti sa te demachiezi totusi inainte de culcare... </span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-ZpiAE41EPIM/VmQJy-l_Z4I/AAAAAAAAUio/76Dbf1lYLpk/s1600/IMG_0107.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="http://3.bp.blogspot.com/-ZpiAE41EPIM/VmQJy-l_Z4I/AAAAAAAAUio/76Dbf1lYLpk/s320/IMG_0107.JPG" width="320" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;"><br /></span></div>
Raluca Mateescu-Dumitruhttp://www.blogger.com/profile/03771853414364088821noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5280250849211122188.post-12258868348191775612015-11-23T20:15:00.002+02:002015-12-06T18:55:17.503+02:00Spatiu si casa<div><br></div><div class="separator" style="clear: both;"><a href="https://lh3.googleusercontent.com/-zEv_T4GEhW4/VmRoc1QBm-I/AAAAAAAAUjA/G2J4OYLaMmw/s640/blogger-image-1185538983.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><br></a><div class="separator" style="clear: both;"><a href="https://lh3.googleusercontent.com/-zEv_T4GEhW4/VmRoc1QBm-I/AAAAAAAAUjA/G2J4OYLaMmw/s640/blogger-image-1185538983.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"></a><a href="https://lh3.googleusercontent.com/-NiOwU2PUTDA/VmRob6yiIAI/AAAAAAAAUi4/w4io8qxBZC8/s640/blogger-image--1046995730.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://lh3.googleusercontent.com/-NiOwU2PUTDA/VmRob6yiIAI/AAAAAAAAUi4/w4io8qxBZC8/s640/blogger-image--1046995730.jpg"></a></div></div>Am ascultat astazi in drum spre munca o emisiune in care se povestea despre spatiul pe care il are fiecare dintre noi si cum traim cel mai inghesuit din Europa in Romania. Si sunau tot felul de oameni care povesteau despre cum si-au dobandit independenta de familie platind o chirie si ca se simt mult mai bine asa.<br>
Eu am trait in 3 camere cu cei 2 parinti ai mei si am simtit de multe ori ca nu am loc in casa... Am fost mereu crescuta cu dorinta de a avea totul al meu fara sa fiu nevoita sa depind de cineva si fara sa imi doresc sa schimb ceva si sa nu pot. Si astfel ca am trait o perioada buna dupa terminarea facultatii cu ai mei in casa pana cand am reusit sa ma rup de ei si sa locuiesc singura in propria mea casuta. Si inca de mica am avut cumva un vis de a avea mereu cu mine obiectele importante. Cumva mi-am dorit mereu sa fiu gata si sa am cu mine tot ce imi trebuie. Adica cum? Adica un rucsac in care sa imi incapa tot ce am nevoie, ce imi place si ce imi trebuie. Am realizat repede ca nevoile noastre cresc cu anii si ca ne dorim tot mai multe si cumva rucsacul devine neincapator. Imi place si acum sa duc in spate un rucsac. Sunt mare iubitoare de rucsaci si imi place sa ii umplu cu lucrurile dragi mie. Si totusi casa a ajuns sa devina din ce in ce mai neincapatoare. E foarte greu sa pun pe hartie cat de multe lucruri gasesc importante si vitale. E foarte greu sa ma organizez si cu ele dupa mine. Tocmai de aceea gasesc mereu ca imi trebuie un rucsac nou si compartimente cat mai bine gandite. Apreciez maxim orice vine cu o gandire a spatiului si cumva ma bucura faptul ca nu am gasit inca niciun tacanit care sa aiba nevoie de aceleasi compartimente ca mine. Nu, nu cred ca ar trebui sa ma apuc de creat rucsaci caci nici eu nu stiu exact tot ce imi trebuie cu adevarat cu mine. Dar cred ca lista mea de "nevoi" devine tot mai mare pe masura ce spatiul disponibil se mareste.<br>
La fel se intampla si cu spatiul pe care il locuim. Si cum timpul zboara mult mai repede. Bine, de fapt noi ne grabim mereu sa facem tot mai mult.<br>
Sa revin la spatiul pe care il locuiam: o camera in apartamentul parintilor care a devenit o garsoniera in care am avut placerea sa nu impart cu nimeni baia si bucataria si sa am frigiderul frumos compartimentat cu portii mici dar suficiente de mancare. Imi displace maxim risipa si mi se pare ca mereu suntem pusi pe risipit provizii. De aceea rucsacul meu am invatat sa duca tot mereu numai lucruri folositoare si in cantitati potrivite. Dar, fir-ar sa fie de treaba, mereu recipientele in care cumperi orice sunt mult prea mari pentru nevoile noastre. De aici si risipa. Poate ar trebui sa impartim mai des cu cei din jur. Poate ca mesele noastre pe care le caram cu noi ar fi mai gustoase daca le-am imparti cu unii dintre colegi.<br>
Si astfel de la garsoniera mea care mi se parea arhisuficienta si gandita in cele mai mici detalii de la inceput, am ajuns la concluzia ca am nevoie de un spatiu si mai mare in care sa ma desfasor. Asa ca acum intr-o casa si mai mare mi se pare ca nu am suficient loc. E ciudata nemultumirea noastra constanta.<div>Si totusi gandind cat de saraci sau bogati trebuie sa fim, cred ca este cu adevarat bogat acela care isi permite sa locuiasca in fiecare seara intr-o casa sau un hotel unde se simte bine si sa nu care cu el rucsacul bunurilor detinute. Bunurile mele sunt doar o impresie a sigurantei. De fapt ea consta in oamenii pe care ii regasesc acasa la finalul sau inceputul zilei.<br>
<br>
</div>Raluca Mateescu-Dumitruhttp://www.blogger.com/profile/03771853414364088821noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5280250849211122188.post-88973042683490255702015-11-22T20:33:00.001+02:002015-11-22T20:33:21.603+02:00Rasfatul consumerismului<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Am avut norocul sa cresc intr-o lume usor boema in care din tata in fiu si din mama in fiica hainele au fost intotdeauna croite pe purtator, in care orice idee, oricat de nastrusnica ar fi fost din partea mea sau a mamei, era pusa rapid in practica. Astfel ca, in vremuri in care optiunile erau extrem de putine, in jurul meu se perindau modele care aveau mereu lucruri unice, calitative si frumoase. Pana si tata avea costume croite pe talia sa. Si am invatat ca un costum bine facut poate sta impecabil si pe domnul cu o burtica la inaintare.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;"><span style="font-family: Verdana, sans-serif;">In ultimii ani am ajuns sa fiu recunoscatoare pentru aceasta lume in care am crescut. Recunosc ca in copilarie mi se parea ca fac mereu nota discordanta si ca ies in evidenta cu hainele diferite si asta nu imi placea. Nu imi placea pentru ca am stiut mereu ca oamenii trebuie sa ma observe pe mine ca om nu pe "suportul" diferit. Cred in continuare ca este importanta identitatea si vocea mea, dar realizez de asemenea </span><span style="font-family: Verdana, sans-serif;">cat de norocoasa am fost. </span><span style="font-family: Verdana, sans-serif;"> </span></span><br />
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Cred ca hainele au fost create pentru a ne acoperi goliciunea, dar cred ca lumea in care traim este atat de superficiala incat isi doreste sa te incadreze in modele pe care le promoveaza pentru majoritate. De aceea recunosc ca exista si un rasfat al consumerismului pe care merita sa il subliniez: hainele sunt accesibile, brandurile sunt si o creatie a unei echipe de comunicare, nu doar ale designer-ului, iar durata lor este redusa, astfel ca nu apuci sa porti in sezonul urmator hainele de anul trecut. Acest concept pare deranjant, dar daca stai sa te gandesti, este un motiv de rasfat. Cheltui putini bani si te bucuri de haine pe o perioada mai scurta. Sezonul urmator iti iei altele. Astfel, garderoba ta este la fel de schimbatoare ca a unui nobil din alte vremuri. </span><br />
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Exista si reversul medaliei acestui consumerism: cele mai multe haine promovate in reclame (video sau foto) sunt de cele mai multe ori extrem de potrivite pentru modelul pe care au fost surprinse, ceea ce nu le face neaparat potrivite pentru mine, omul de rand. Modelele pot purta pentru foarte scurt timp o haina (maxim cateva ore) si nu vor intampina probleme pe care noi ceilalti le putem avea: calatoria cu masina personala sau cu mijloacele de transport in comun, trecerea de la cald la rece, munca de birou si multe alte probleme din sfera de activitate a fiecaruia. </span><br />
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Consider si ca hainele au fost create pentru a ne pazi de frigul sau caldura de afara, de aceea apreciez mereu calitatea materialului, unicitatea imprimeului si neaparat culoarea care sa fie dintr-o zona ludica si nu sobra. Nu pot imbratisa foarte bine culorile sobre pentru ca imi amintesc de momente triste si pentru ca ma trimit in zone de uniformizare a gandirii si actiunii.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Observ oameni care isi construiesc o cultura in jurul unor branduri renumite de haine si care imbratiseaza creatii care sa ii scoata din anonimat. Mi se pare admirabil. Cred ca tine de optiunea fiecaruia cum isi construieste propria identitate incluzand in aceasta si stilul vestimentar. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Traim intr-o lumea a falsei identitati si a unui stil de viata aspirational, dar aspiratia nu este una catre mai bine ci catre ceva perisabil, comun si de consum.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Cred ca anduranta unui produs de imbracaminte este un subiect despre care numai bunica mai poate povesti. </span><span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Brandul ramane doar o denumire cu prestigiu, dar calitatea s-a pierdut in istorie. </span><span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Altfel nu ar exista rasfatul consumerismului. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://1.bp.blogspot.com/-e0mDIGo8vYk/VlIKZpagz8I/AAAAAAAAUew/Xw9WRLq53ZI/s1600/IMG_0130.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="http://1.bp.blogspot.com/-e0mDIGo8vYk/VlIKZpagz8I/AAAAAAAAUew/Xw9WRLq53ZI/s320/IMG_0130.JPG" width="320" /></a></div>
<br /></div>
<div>
<br /></div>
Raluca Mateescu-Dumitruhttp://www.blogger.com/profile/03771853414364088821noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5280250849211122188.post-11718842915533183462015-07-21T22:42:00.002+03:002015-07-21T22:42:46.735+03:00Siguranta<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Ca indivizi avem nevoie mereu de o certitudine, de un punct de prindere, de o ancora, de un loc in care sa ne intoarcem cand vrem sa ne restabilim incotro mergem!</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Cumva avem si noi, ca adulti, nevoie de un sanctuar din cand in cand. Avem nevoie sa vedem ca exista un loc in care ne putem opri, putem trage adanc aer in piept si putem restabili strategia. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Si cred ca asta se poate numi in diverse moduri, dar pentru mine exista cuvantul "siguranta". Pentru mine orice sanctuar, orice confirmare a propriei stabilitati, orice zambet care persista este acea Siguranta.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Spiritul meu pragmatic are nevoie sa vada ca: lucrurile functioneaza, oamenii isi vorbesc civilizat si toata lumea zambeste. </span><span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Siguranta o resimt ca pe o stare de bine. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Vad in jur oameni care traiesc cu temeri, cu frici si care refuza sa vada cat de clara este aceasta siguranta. Indrazneste sa mergi pe jos pe o distanta lunga fara o tinta si vei observa cat de departe te pot duce propriile picioare. Atunci vei descoperi ca orice frica este total nejustificata. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Mi se pare ciudat ca spre deosebire de un criminal sau infractor care are poveri pe umerii sai dar nu le resimte, noi, ceilalti, ne simtim mai vinovati doar pentru ca o voce ne face sa ne simtim asa. Vocea aceea merita ignorata. Iar ignoranta o va ucide mai rau decat revolta. Asa am invatat sa imi protejez propria "siguranta". </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Am invatat de la mine putere ca cel mai frumos cadou pe care pot sa mi-l fac este sa trec cu ignoranta peste toate lucrurile rele sau influentele negative. Si astfel imi voi pastra sanctuarul meu intact. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">E greu sa tii in echilibru mentalul cand orice adiere de vant il deranjeaza. Suntem mult mai fragili pentru ca acceptam sa fim influentati. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;"><br /></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://1.bp.blogspot.com/-ufcPoVtARhQ/Va6ftOgZ40I/AAAAAAAASUY/tskIGPqmOD0/s1600/DSC_4422.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="213" src="http://1.bp.blogspot.com/-ufcPoVtARhQ/Va6ftOgZ40I/AAAAAAAASUY/tskIGPqmOD0/s320/DSC_4422.jpg" width="320" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;"><br /></span></div>
Raluca Mateescu-Dumitruhttp://www.blogger.com/profile/03771853414364088821noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5280250849211122188.post-6137596924894585802015-07-18T20:09:00.001+03:002015-07-18T20:09:51.336+03:00Despre limitele orasului mare<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Despre cum te face sa te simti extrem de mic si despre aripile care iti sunt frante dinainte de a zbura pentru ca expansiunea lui te face pe tine ca individ sa pari tot mai mic... Si totusi exista o speranta dincolo de umbra asta a blocurilor: avansul pe care il ai. Esti deja aici, nu ai nevoie sa te lupti pentru locul tau, caci el este cumva decis dinainte de a te naste. Este noroc si un avantaj pe care daca stii sa il exploatezi poate fi benefic. Altfel, s-ar putea sa te scufunzi intr-o mare depresie sperand ca avantajul tau trebuie sa te salveze si din aceasta stare.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Am cunoscut oameni minunati care au venit in orasul asta si care s-au simtit mereu amenintati de umbrele lui mari, de lipsa lui de soare, de aer, de padure, de aglomeratia si agitatia pe care o resimtim zilnic. Si mai presus de orice te doboara eclectismul cu care se dezvolta in continuare. Nu exista regula, cele cateva strazi organizate au din loc in loc elemente vechi neingrijite. Stiu ca asta este ce da farmec orasului, dar mi se pare ca avem nevoie de un pic de ordine.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Pe de alta parte asa suntem noi: gasim oportunitati de a ne baga in fata la coada, de a evita drumul lung catre tinta si asta ne descrie. Asa ca ramanem ceea ce suntem: dezorganizati si oportunisti intr-un oras care nu se defineste nicidecum a fi un "oras al oportunitatii", dar care surprinde prin cateva exemple...</span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://2.bp.blogspot.com/-BAVwpeDLuX0/VaqIU8HOQiI/AAAAAAAASTc/NhbYoMVIEv8/s1600/IMG_1186.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="http://2.bp.blogspot.com/-BAVwpeDLuX0/VaqIU8HOQiI/AAAAAAAASTc/NhbYoMVIEv8/s320/IMG_1186.jpg" width="320" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;"><br /></span></div>
Raluca Mateescu-Dumitruhttp://www.blogger.com/profile/03771853414364088821noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5280250849211122188.post-22263438603851596262015-07-18T20:06:00.003+03:002015-07-18T23:02:05.222+03:00America venim sau te asteptam in vizita<div style="text-align: justify;">
America este mitul pe care l-am iubit in toata copilaria mea. Cumva mi-am dorit sa ajung acolo doar pentru ca era lumea utopica la care visam. Povestile mi-au descris-o ca locul in care totul era frumos, bine, posibil, locul unde nu existau reguli, unde lipsa de respect era pedepsita si faradelegile la fel. Dar asta se intampla pe fondul unei Republici Socialiste Romania, pe fondul unui dictator, pe fondul unui comunism pe care nu il intelegeam decat din perspectiva lipsurilor, a opresiunii si a interdictiilor. America era exact opusul. Acolo aveai voie sa spui ce gandesti si fiecare avea dreptul la o parere. Nu exista doar o parte a povestii. Era Paradisul celor care stiu sa spuna povesti, celor care stiu sa se urce pe scena si sa infrunte masele, celor care vor sa incerce ceva. Cel putin asa se petrecea povestea in mintea mea. Caci in Romania exista doar un "tata" al poporului si doar acela avea drepturi. Restul stateau in umbra fricii de esec, a cenzurii, a temei de penibil. De fapt exista frica de a spune ce gandesti si repercursiunile societatii comuniste sau post-comuniste. Imi amintesc inca bucuria cu care profesorii ne-au spus ca putem rupe paginile cu dictatorul de la inceputul manualelor in Ianuarie 1990. Asta insemna finalul unei ere pentru ei. Pentru noi insemna un gest de vandalism pe care nu il puteam intelege in contextul in care manualul era cumva "sfant". Si perioada de anarhie care a urmat a fost ceva ce dadea speranta. Acea speranta era "Visul american". Acum puteam si noi deveni un taram al "democratiei". Gata cu opresiunea isi spuneau cei in varsta! Acum vom avea libertatea sa comunicam liber, vom avea oportunitatea sa plecam din tara si sa vizitam liberi. </div>
<div style="text-align: justify;">
America a prins contur in SUA curand, iar unchiul din America avea si el o localizare. Se afla pe coasta de est, acolo unde incepuse aventura, unde primele colonii britanice s-au infiintat. Acum ca stiam mai multe, mi-am zis ca asta e o tara adevarata: istorie simpla si scurta, urmata de paradis actualmente. Clar Europa era o batrana doamna de care nu prea mai aveam nevoie. Si profesorii americani care au venit sa ne invete mai multe erau un fel de zei purtatori ai unei civilizatii superioare. Cartile de povesti erau despre o fabrica de ciocolata, despre avantul unor animalute, despre curajul de a face alegeri, nu erau despre lupul cel rau, despre zmeu, despre imparatul cel rau, despre printese izolate in turnuri si alte pericole. Totul se prezenta intr-un ambalaj frumos: poze, culori, stare de bine, optimism, suspans si apoi un deznodamant fericit. Eroii aveau de facut alegeri si acestea erau multiple. Ce urma erau consecintele alegerilor. Astfel ca am invatat sa alegem si sa mergem mai departe chiar daca vom gresi. Aceasta lectie parintii nostri nu au avut curajul sa o urmeze niciodata. Pentru ei exista tiparul si acela trebuia urmat. Cel care se abatea era un alienat. </div>
<div style="text-align: justify;">
Da, le multumesc in egala masura printilor pentru deciziile luate in privinta scolii si profesorilor americani pentru ca m-au invatat ca pot deschide gura sa vorbesc, ca pot alege intre mai multe carari si ca pana la urma orice decizie iau, cata vreme urmeaza regulile bunului simt si ale moralei, nu pot decat sa ma impinga mai departe. Educatia barbara prin care un copil are voie sa vorbeasca doar intrebat si intrebarile lui raman neexprimate era pusa in cuier. </div>
<div style="text-align: justify;">
Dar educatia asta lejera avea si partile ei negative. Un european are nevoie de mai multe informatii. E nevoie de un bagaj mai mare de cunostinte ca sa intelegi viata asta din punct de vedere social, cultural si istoric. Cu alte cuvinte istoria SUA este mult mai scurta si lipsita de diversitatea culturala pe care o prezinta batrana doamna Europa. Ca sa pot intelege cum e cu aceasta istorie si culturile vecinilor a fost nevoie sa recuperez din greu. Cartile pe care refuzasem sa le parcurg le-am deschis si am descoperit ca experientele treptate ale continentului European in drumul spre actuala democratie, impartire teritoriala si experienta sociala sunt cele mai importante lectii pe care le poti primi si din care poti invata mai departe ce inseamna evolutia. </div>
<div style="text-align: justify;">
Astfel ca visul american a pierit undeva in facultate cand am invatat ca "grecii au inceput sa se dezvolte cultural o data cu depasirea zidurilor cetatii lor". Am inteles atunci ca e nevoie sa compari culturi, sa intelegi evolutii si sa vezi schimbarile ce vor urma in viitor. Atunci am inteles ca ma aflu mai degraba in locul potrivit: Europa plina de idei diferite, de prejudecati multiple si totusi de o libertate pe care stim sa o exploatam cel mai bine. </div>
<div style="text-align: justify;">
Atunci am inceput sa cred ca e cazul sa ne redescoperim pe noi. Avem nevoie sa stim cine suntem in contextul european, sa intelegem ce drepturi avem, sa spunem cine suntem. Si apoi sa ne uitam un pic daca istoria noastra nu este si ea mai vasta decat cea americana. Si atunci poate vom realiza ca e cazul sa stam pe propriile picioare si sa lasam copilul America sa isi vada de drumul propriu. </div>
<div style="text-align: justify;">
Asa am invatat sa o iubesc batrana doamna, sa inteleg culturile vecine apropiate sau indepartate, sa rad de fiecare natie in parte si sa ma bucur de provenienta mea europeana. Avem multe de invatat din Evul Mediu pe care l-a trait Europa. America nu a avut parte de asa ceva. Cetati nu au avut si nici cavaleri. Evolutia noastra ne-a format si ne-a dat povesti mult mai ample pe care merita sa le spunem mai departe. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-fVDySmM9TMQ/VaqHXNwr4LI/AAAAAAAASTU/QUtT3jfE_98/s1600/IMG_0131.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="http://3.bp.blogspot.com/-fVDySmM9TMQ/VaqHXNwr4LI/AAAAAAAASTU/QUtT3jfE_98/s320/IMG_0131.JPG" width="320" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://2.bp.blogspot.com/-WnFE17pAibs/VaqHXPrcsiI/AAAAAAAASTU/NQw2cgYxGr8/s1600/IMG_0107.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="http://2.bp.blogspot.com/-WnFE17pAibs/VaqHXPrcsiI/AAAAAAAASTU/NQw2cgYxGr8/s320/IMG_0107.JPG" width="320" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://2.bp.blogspot.com/-8EZD8c8hGMw/VaqHXPTQJdI/AAAAAAAASTU/Yxi8R0KPd9g/s1600/IMG_0007.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="http://2.bp.blogspot.com/-8EZD8c8hGMw/VaqHXPTQJdI/AAAAAAAASTU/Yxi8R0KPd9g/s320/IMG_0007.JPG" width="320" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
Raluca Mateescu-Dumitruhttp://www.blogger.com/profile/03771853414364088821noreply@blogger.com0