Estetica decorativa

Scopul, functionalitatea si estetica obiectelor decorative ma fascineaza in ultima vreme.

Avem lampi, lustre, perie wc, tablouri nepictate, acvarii nelocuite, colivii decorative si multe altele. 

Lustra era un element cu o functionalitate inainte de orice estetica. Ea isi pierde functionalitatea in clipa in care nu mai serveste scopului. Devine un obiect strict decorativ. Si asta intr-o lume extrem de orientata asupra obiectelor.

Alt obiect care si-a pierdut scopul principal este peria de wc extrem de scumpa care doar decoreaza baia. 
Totul intr-o lume bazata pe consumerism. Si cineva ne si convinge atat de usor ca lucrurile astea abia folosite sunt demodate si trebuie schimbate. Si daca argumentul cu moda nu mai merge, vine cel legat de igiena, feng shui sau altul...
Lumea consumerista are cumva o lipsa de pragmatism printr-un fals simt al esteticii... Un obiect este aparent perisabil si perisabilitate nu lasa amintiri... Dar rezistenta in timp il face inutil campaniei de consum.

Unde se opresc pasii

Imi place sa merg pe jos. Consider ca astfel pot desira orice incalcitura din mintea mea. Pot desfasura gandurile pe un drum si daca este un traseu nou ma ajuta sa nu fiu distrasa de lucruri sau locuri cunoscute. Altfel as incerca din sezut sa imi desfasor logica gandurilor. Nu se poate. Se pare ca pisica din mine simte nevoia sa desire tot sulul de ata colorata ca sa obtin raspunsurile dorite.
Dar viitorul pare a fi tot mai subordonat unor aplicatii dezvoltate chiar si pentru banala deplasare la magazin. E cumva comod, dar in acelasi timp devine sufocant sa stai dar in pozitie de sezut si sa astepti ca lucruri sa se intample. Nu era oare mai frumos cand visai sa iti poti cumpara un obiect? Nu era oare mai frumos sa te opresti din mers si sa descoperi intamplator acel obiect care te imbie sa il cumperi atunci din acea vitrina? Era mult mai plin de viata. Oamenii observau mai mult din mersul pasului decat apuca sa vada din scaunul masinii sau autobuzului. Metroul este ignorat caci din alergatura lui nu poti observa nici macar sobolanii din subteran.
Si cred ca acolo unde pasii se opresc e o destinatie, o bucurie, un drum definit. Mi se pare ca mersul acesta pe jos iti da libertatea pe care masina si statul in casa nu au cum sa ti-l dea nici macar in vacanta. Cumva nu suntem facuti sa stam pe loc sau sa fim captivi in inchisoarea propriilor noastre achizitii.
Alegerile ne pot ghida viata, iar pasii ne pot duce catre o tinta voita sau nu. Tinta este mult mai binefacatoare pentru psihicul nostru. Altfel ne complacem in sezutul nostru.

Alegerile si impresia libertatii

Imi place mereu sa fac liste, sa investighez toate optiunile si sa aleg in cunostinta de cauza. Si totusi sunt momente cand ceea ce imi doresc se regaseste in multiple lucruri. Ce face diferenta? Nimic uneori, alteori detalii minore. Ajung in cele din urma la concluzia ca alegerile imi fac viata mai grea. E greu sa alegi intre aceleasi lucruri, mai ales ca de cele mai multe ori alegerea este influentata de rezonanta brand-ului. Iar povestea brand-ului nu mai sta intr-o afacere de familie, in recomandarile prietenilor, provine clar din rezonanta mesajului in lumea ce ne inconjoara. Si atunci deciziile noastre pot fi inselate de simpla alegere de a asculta increderea "vanduta" prin reclama.
Alegerile imi reduc liberatatea, caci in loc sa pot gandi si visa la aceasta libertatea, petrec timp sau mai bine spus pierd timp investigand.
Lucrurile sunt lucruri. Nu mai sunt facute sa reziste. Sosetele nu mai dureaza 15 ani si cine ar avea nevoie sa mai reziste atat? Imaginati-va numai cat detergent folositi pentru curatenia lor. O pereche noua s-ar putea sa fie mai atractiva si mai prietenoasa cu apele.
Asa ca am decis sa nu mai caut alegerea perfecta. O sa ma las dusa de val. Orice alegere gresita e doar o iluzie sau provine dintr-o alta nemultumire. In rest, nu exista perfectiunea nici in lucruri. Exista doar confortul pe care de fapt ti-l creezi singur. Trebuie doar sa inveti sa treci peste importanta lucrurilor. Asculta sufletul si vei fi mai liber si mai putin atasat de importanta lucrurilor si alegerilor total neimportante.

Reperele pozitionarii noastre

Prieteni imi sunt cei care imi spun si cand fac bine si cand gresesc. Parerea lor vine cumva ca o confirmare ca e bine sau rau? Nu. De obicei ascult cu interes ce au de spus, dar stiu ca drumul meu nu se bazeaza pe sfaturi ci pe instinct. Aleg mereu sa urmez un drum al intuitiei. Prietenii sunt acolo sa ma ajute sau sa ma asculte.

Exista si momente de invidie. E normal cumva sa avem momente in care ne comparam cu prietenii nostri. Sunt cel mai aproape reper pe care il avem. Si cumva am invatat ca nu toti trebuie sa apartina acelorasi criterii. E mai simplu si mai bine sa ne urmam calea fara a pierde din vedere ce conteaza si ce ne face fericiti, fara a uita unde vrem sa ajungem. Vocea interioara nu o sa ne lase sa uitam ce vrem. Calea noastra e bazata pe instinct. 
Trebuie sa ne invatam si cu 'momentele' create de prieteni. Trebuie sa ascultam si la 'momentele' lor pentru a intelege pe deplin unde suntem. 'Momentul' creeaza reperele pentru propria noastra pozitionare. 

Eliberarea carausului

Acum vreo 10 ani nu intelegeam nicicum aceasta nevoie de a achizitiona constant genti. Astazi sunt acuzata de acest abuz si nu inteleg unde gresesc. De fapt caut mereu sa imbunatatesc drumul lucrurilor prin oras? De fapt caut sa imi imbunatatesc calitatea bunurilor pentru imaginea pe care vreau sa o afisez? Tind sa cred ca prima varianta este cea mai reala. Cu cat am mai multe compartimente cu atat am parte de tot felul de accesorii pe care le pierd in neantul intunecat al unui accesoriu atat de indatorator. Stiu ca ni se pare ca suntem mandrele posesoare ale unui obiect atat de valoros, dar de fapt geanta este desaga in care caram lucruri fara folos. De ce avem nevoie ca sa ne deplasam de la punctul A la punctul B? De noi: de picioare, de dorinta, de minte. Restul sunt doar lucruri inutile pe care le purtam cu noi. Nu sunt un simbol a ceea ce suntem caci ce ducem cu noi nu reprezinta nimic. Suntem mereu purtatori de nimicuri. Si geanta este un pat de lux, un dulap de lux, un depozitar/transport de lux pentru acele nimicuri.

Bun, si acum ca am redus la tacere dorinta interioara pentru mai multe genti, o sa imi justific foamea de posete cu nevoia de depozita lucrurile perisabile cat mai bine. Si o sa uit de durerea de spate provocata de greutatea tot mai mare a accesoriilor pe care le avem.
Concluzionez ca e mai placut sa merg pe jos fara niciun bagaj.
Libertatea inseamna tocmai aceasta eliberare.
Ma opresc inevitabil la o florarie daca nu car nimic cu mine pentru a mai achizitiona niste flori... infrumuseteaza locul...:)