Educatie?

Cred ca educatia a fost inventata pentru a ne inhiba instinctele animalice. Si intr-o lume in care vorbim despre libertatile cetateanului, dar de fapt doar vorbele raman, mi se pare ca si educatia participa la ingradirea lui. Dar, daca nu ar exista, am fi cu totii intr-un constant razboi unul cu celalalt. Caci sta in natura fiintei umane sa se certe, sa se lupte si sa omoare.

Dar cea mai importanta educatie este cea data prin exemplu personal. Caci este foarte adevarata zicala cu ce naste din pisica soareci mananca.

Acum, intr-o lume care priveste 60% din timp la televizor, considerand personajele de acolo parte din familia lor, si copiii ii vor lua pe cei din televizor drept modele. Si de aceea cred ca este vital sa stim cum facem programul copiilor nostri.

Cand eram mica stiam programul pe dinafara si imi placea sa urmaresc anumite emisiuni, seriale sau programe de muzica. Acum cred ca mi-ar fi mult mai greu sa aleg intrucat exista o diversitatea mult mai mare. Dar cred totusi ca ar trebui sa existe in viitorul apropiat o posibilitate de a selectiona programul tv in functie de varsta auditorului si de continutul materialului. Un softulet care sa intuiasca foarte bine despre ce este vorba intr-o emisiune, ce pericole exista si ce varsta are cel care urmareste programul.

Si am pornit sa vorbesc despre acest tip de educatie pentru ca tocmai ce am vazut la televizor un documentar absolut oripilant pentru mine, darmite pentru un copil. Un babuin a prins un pui de gazela pe care il manca de viu. Si m-am gandit imediat ca un copil poate vedea aceste imagini ca normale si poate pune in aplicare aceasta cruzime intr-un alt moment din viata lui. El nu va intelege ca de fapt acela era un mod instinctiv de supravietuire si ca animalul avea nevoie de hrana. Nu va intelege nici durerea animalului mancat de viu. Si de aici incepe un lung sir de probleme pe care le-am intrevazut si a trebuit sa schimb canalul ca sa nu renunt la micul meu dejun. Aceste programe nu ar trebui vizionate de copii sau cel putin nu sub forma asta.

Da, sunt de acord, educatia este tot un fel de cenzura si ingradire, dar este necesara intr-o lume in care copiii nostri ucid de la varste fragede si trebuie sa isi petreaca apoi restul vietii intr-un centru de corectie sau mai grav intr-un spital de psihiatrie.

Literatura

De ceva vreme incoace ma indeletnicesc cu traducerea unor carti. Si pentru ca singura limba pe care o stapanesc la fel de bine ca romana este engleza nu pot traduce decat din autori americani, foarte cautati in zilele noastre, caci acestia sunt cei mai premiati/publicat/promovati. Se pare ca ei sunt cei mai tradusi in zilele noastre in Romania. Si imi place sa cred ca mi-am facut o idee destul de buna despre ce se scrie acolo si despre societatea americana. Asa ca am decis sa pun cateva idei pe hartie despre cum e cu literatura americana.

In primul rand americanii gusta cartile motivationale. Fiind un popor handicapat istoric vorbind, fara o omogenitate si fara o cultura,  iar acest lucru se vede in nevoia lor de indrumare si idoli. Nu pot spune ca acele carti nu sunt bune sau bine scrise, dar sunt adevaruri evidente pe care eu ca european nascut si crescut sub semnul unei culturi ce dureaza de secole le am in sange si le observ inainte de a le citi/traduce intr-o carte. 

In al doilea rand sunt romanele de fictiune. Acestea din urma se contopesc in aceleasi teme in functie de ce se vinde si ce prinde. Nu cred ca asa se poate face literatura. Ai nevoie de teme diverse pentru ca altfel limitezi cititorul la cateva experiente. Apoi va dori sa incerce mai mult in viata lui. Pentru ca in felul asta posteritatea nu o sa isi poata face o idee despre societatea noastra. Faptul ca acum sunt niste tineri fascinati de un nou imaginar si ca pasiunea lor pentru varcolaci este atat de mare si marketata incat ajung sa se asemene cu acele personaje, nerealizand ca frumusetea literaturii fantastice este sa nu iti delimiteze foarte bine planul real de cel imaginar, nu inseamna ca astea sunt preocuparile societatii noastre. Imi place sa citesc literatura fantastica ceva mai dificila decat cea cu niste personaje cu insusiri supranaturale care traiesc "omeneste", dar se pare ca suntem cumva cotropiti de aceasta literatura de duzina.

Are insa si partea ei buna aceasta literatura. Daca cititi o carte din literatura americana recenta o sa observati exercitiul de vocabular la care sunteti supusi. Se pare ca autorii de acolo fac un efort de a folosi cat mai multe sinonime pentru acelasi cuvant. Si acest lucru duce inevitabil la o dezvoltare a vocabularului a celui ce o citeste.

Cel mai infricosator mi se pare insa faptul ca regasesc in literatura fantastica actuala influente ale unor autori care au scris acum un secol si care din marea de autori americani care tot apar ar fi trebuit sa fie depasiti. Sa nu ma intelegi gresit caci nu cred ca tot ce e nou este mai bun decat ce e vechi sau ca noul presupune neaparat evolutie. Dar consider cu tarie ca noi ca oameni si societate evoluam si de aici si cultura trebuie sa evolueze. Daca acum se scrie ca pe vremea lui Asimov, ce vor mai analiza antropologii in legatura cu vremurile noastre? Mai nimic, vom fi bagati probabil cu totii in doua secole de Ev Mediu Postmodernist, iar autorii pe care acum ii citim cu atata drag or sa fie uitati.

Parerea mea este ca trebuie sa ne mai largim orizonturile si trebuie sa alegem mai bine pentru a putea stimula autorii sa dea ceva mai mult din ei.