18 feb. 2010

Literatura fantastica

O vizita in librariile Carturesti si iti dai seama repede ca lumea inca fascinata de literature fantastica. Poate pentru ca realitatea pe care o vedem zi de zi pare atat de sumbra inca este greu de infruntat fara o poveste cu ceva speranta. In loc sa infrunti sefii, te bucuri sa citesti despre eroi pe care ii admiri de la distanta paginii. Si astfel literatura fantastica devine apreciata. 
Si totusi de ce realitatea noastra este atat de intunecata daca tuturor ne plac povestile fantastice?
De ce ne place sa spunem pe nume uratului, sumbrului si sa impodobim kitschul? De ce nu incercam sa infrumusetam totul spre o fantezie care sa ne placa? 
Sunt intrebari la care nu am gasit raspuns. Poate doar faptul ca oamenii cumpara cartile dupa coperti si le folosesc pentru coperti. Si atunci se explica lipsa de interes in imbunatatirea vietii noastre. 
Dar poate totusi oamenii citesc carti si poate ca exista visatori care pot face viata noastra mai frumoasa in fiecare zi... 
Caut un visator sau mai multi cu care sa impart vise despre o lume frumoasa care sa existe in jurul nostru. Nu exista doritori?

15 feb. 2010

Epoca egoismului

Intr-o lume in care informatia devine tot mai accesibila, oamenii incep sa se auto-educe. Astfel fiecare va putea fi artist, critic si in acelasi timp sa ramana consumator. Gustul nostru este cultivat dintr-o traditie greu transmisa cu ceva infiltrari comuniste si un vis occidental inca valabil. Si gustul nostru se pare ca influenteaza cumva creatorii adevarati si scoliti/educati. Acest fapt nu poate decat sa atraga dupa sine o scadere a nivelului mondial de cultura, de interes, de implicare. Dezvoltam o epoca a egoismului, a independentei, a individualismului. Si asta dovedeste ca nu am invatat nimic din istoria omenirii. Oamenii au ajuns sa evolueze in clipa in care s-au unit, in clipa in care au depasit zidurile cetatii lor si in clipa in care conflictul cultural a nascut un compromis pe termen mediu sau lung. Cu tristete putem evalua ca ne aflam acum intr-o reiterare a Evului Mediu. Din fericire speranta ramane ca dupa noi va urma, cel mai probabil, o Renastere. Astfel, probabil ca si despre noi vor veni niste minti luminate care vor stii sa judece perioada noastra ca fiind o pregatire pentru urmatorul salt al omenirii. 
Egoismul nostru s-ar putea se indrepte din nou spre umanitate o data cu realizarea ca individual suntem nuli. Iar arta noastra va fi considerata pregatitoare pentru o epoca de puternica simtire cum acum nu avem.