tonul orasului

Scriu pentru ca pot si pentru ca in nebunia care ma inconjoara simt nevoia sa ma eliberez cumva de tensiunea pe care o resimt.

O fi din cauza noptilor nedormite, o fi din cauza caldurii de afara, cert este ca nu mai suport orasul asta. Nu mai suport sa stiu ca daca plec de acasa as putea, la intoarcere, sa nu mai am in siguranta lucrurile pe care le-am lasat acolo si pe care le iubesc. Urasc ca trebuie sa fiu cu ochii in patru cand merg pe strada ca sa nu ma atace un hot sau ca in tramvai nu pot sa citesc linistita o carte cum fac toti strainii pe drumul spre munca. 

Si cred ca aceasta stare de continua de suspiciune nu face bine psihicului.

Si mai este si traficul infernal. Din cauza lui majoritatea soferilor nu mai acorda prioritatea unor bieti pietoni. Asa ca daca fereasca sfantu' vreau sa traversez trebuie sa ma uit direct in ochii soferului care vine neinteresat total de semnul de circulatie care ii semnalizeaza trecerea nenorocitilor de pietoni. Ma deranjeaza tonul acesta agresiv al orasului in care traiesc. 
Ma innebuneste putin cate putin si parca nu mai vreau sa traiesc la oras. Desi stiu ca voi regreta iesitul la o plimbare pe stradutele mici cu blocuri si case si cu mii de oameni ale caror povesti sunt inspiratie pentru mine.