Salbaticul si civilizatia

O poveste care m-a socat acum ceva vreme din intamplari de pe Coasta de Fildes: el si ea la semafor, la geamul lor se infiinteaza un individ cu o arma, geamul deschis, arma ajunge intre picioarele doamnei, era clar un jaf, dintr-o neintelegere atacatorul descarca arma... Astfel ea ajunge la spital si pe langa viata pe care o aveau de salvat domnii doctori, mai aveau si o reconstructie de aparat reproducator.

Imi place ca totul a fost spus cu un zambet si un optimist in ciuda dramatismului povestii. De aceea si relatare am decis sa o fac cat mai alerta. In fond povestea venea spusa din gura in gura si nu merita detalii multe.

Acum spaima mea provine din violenta incidentului, nesiguranta pe care o traiesti in anumite zone ale lumii. Ce-i drept ca nu mi-am fi pus vreodata problema sa calc pe acele teritorii, dar ma gandesc ca nu mi-ar placea nici ca lumea mea sa fie invadata de astfel de fenomene.

Iar invatamintele acestei povesti sunt multiple: generatia mea care a prins un pic din vremurile comuniste a trait cateva suisuri si coborasuri pentru a se simti siguri de ziua de maine. Apoi tot generatia mea a trait niste efecte ale legii decreteilor: parintii ne-au invatat sa amanam venirea pe lume a unui copil.

Pe Coasta de Fildes oamenii locului fac copii fara sa cantareasca vreun risc. Si stiu ca lupta cu orice forta pentru a-si ajuta familiile. Nu au vreo valoare pentru bani, alta decat ajutorul pentru hrana familiei. Si totusi unde e vanatoarea de alta data? Credeti ca mai merita sa ii numim primitivi cand ei pun mana pe arma si vaneaza albul pentru hrana in loc sa munceasca? E tot o vanatoare, ce-i drept, dar oamenii astia au evoluat. Eu nu i-as mai numi primitivi. I-as numi doar diferiti. Mentalitatea lor a evoluat diferit intr-o era moderna pe care noi o vedem super tehnologizata. Nici noi nu mai stim sa vanam. Altfel vanatorul alb ar fi ridicat armele pe buna dreptate in fata unui asemenea gest. Ochi pentru ochi s-ar fi pretat in lumea primitiva. Si ochiul platit pentru fapta necugetata ar fi trebuit sa fie multiplicat prin aplicare intregii sale familii.

Cred ca mi s-a facut dor de Claude Levi Strauss si tropicele triste: el sustinea ca mintea "salbatica" are aceeasi structura cu cea "civilizata" si caracteristicile umane sunt aceleasi peste tot. Ramane doar dreptatea care trebuie restabilita, balanta aceea a justitiei care ne face sa ne simtim in siguranta.