5 ian. 2016

Productia neproductiva

Frumusetea acestei nebunii de profesie este ca in fiecare zi cunosti oameni care nu vor si nu au de ce sa isi arate adevarata fata. Iar acesti oameni mimeaza in fiecare zi excelenta si frumusetea sau tristetea si indignarea. Si cand ajungi acasa parca nu mai stii daca este cazul sa joci si tu un rol sau daca e cazul sa te bagi la somn cuibarindu-te in coltul tau de realitate.
E bine totusi sa evadezi intr-un spatiu urban si plin de lume unde sa poti continua in ritmul alert cu care esti invatat. Eu obisnuiesc sa merg pe jos si asta ma ajuta sa evadez. Cu fiecare intersectie in care ajung mi se pare ca pot merge tot mai departe. Si tot mergand asa ajung sa elimin orice gand negativ pe masura ce numarul pasilor creste. Apoi pot sa ajung acasa si sa ma bucur de frumusetea si linistea celor apropiati. Acolo este realitatea mea. 
Pe drum invat despre povestile unor oameni reali. Ii observ cu superficialitate si imi place sa gasesc o poveste in gesturile sau momentele surprinse in plimbarea mea. Cumva mersul alert ma face sa ma simt in siguranta, iar oamenii pe care ii observ au ceva special sau trec printr-un moment frumos din viata lor. Si imi place sa cred ca momente ca acestea sunt surprinse minunat in filme de actori talentati. 
Si atunci realizez ca din pacate tristetea oamenilor din jurul meu provine din lipsa unei povesti reale din spatele interpretarii. Parca totul e extrem de superficial o data cu acest "aspirational". Povestile de viata care impresioneaza prin realism si imperfectiune sunt mereu mai interesante decat cele perfect spilcuite si extrem de superficial imbracate. Si atunci redescopar realitatea pe care nu o gasesc numai in coltul meu de rai ci in viata de zi cu zi. 



Niciun comentariu: