15 sept. 2014

Nationalismul cu fata umana

In anii '90 eram innebuniti dupa sticla de Coca-Cola pe care o degustam la ocazii speciale, aveam acces cu masura la McDonald's, era eveniment cand mergeam la Pizza Hut si uram piata si excursia din fiecare sambata pe care o faceam printre tarabe, in masa de oameni, luand contact cu toti microbii. Acum, mi se pare ca tot ce atingem este frumos si avem nevoie de ceva real ca sa putem supravietui. Astfel ca a inceput sa imi placa aglomeratia din piata, am inceput sa cumpar de la tarabe, sa ma descurc in microbii pe care ii intalnim la tot pasul si cred ca sticlele de Cola nu mai sunt o atractie atat de mare. Incercam sa traim sanatos si cumva intoarcerea la un nationalism ne face sa credem ca problemele pe care le stim vor disparea in umbra unor vremuri apuse. Problemele astea nu existau pe vremea comunistilor si poamele de la tara erau cele mai bune. Cu toate ca soia se gasea inainte de '89, o consideram de proasta calitate si nociva, astazi o imbratisam cu drag pentru ca e sanatoasa.
Atunci si acum, occidental si nationalist.
Si ma intreb daca nu cumva aceasta tendinta pe care o resimtim pana si la nivelul brandingului produselor nu exploateaza o nostalgie emotionala pe care o resimtim in contextul unor probleme cu care nu ne-am confruntat in epoci trecute.


Niciun comentariu: