Treaz in fata zmeilor

Cam asa as defini eu oamenii dupa ce au consumat alcool dincolo de limita lor de rezistenta. Cand toti prietenii tai beau si brusc devin zmei. Parca penibilul sau frica de el a disparut instant. Si se simt bine cu sine. Abia atunci vezi cum e sa fii zmeul din poveste. Alcoolul care te face sa uiti de inhibitii e un fel de prieten fals.
Si cumva cred ca doar titlul era inspirational. Restul ramane in mintea mea de atunci. 

Eu nu am nevoie de acel strop de alcool. Eu rad mereu cu gura pana la urechi.

Cumva se pare ca rad dintotdeauna. Asta spre bucuria tuturor celor care ma cunosc. Si cand imi este greu stiu sa rad sau sa tratez cu ironie situatiile si asta imi face bine.

Dar nu ma deranjeaza sa vad cum prietenii mei se dezlantuie cu putin alcool.

Atunci ma simt si eu in aceeasi turma. Toata lumea rade, toata lumea se simte bine... Cam cum ma simt eu in restul timpului.
Asa, ganduri rasfirate la inceput de saptamana. Sper sa fie vreme buna cu mult soare si sa ne bucuram de iarna... Sa nu pice lumea in depresie... 
A, da, consumul de alcool scoate la iveala o data cu trecerea efectului o depresie pe care nu o vede nimeni. Abia atunci prietenul se dovedeste a fi fals. 
E un armistitiu pe care il tot facem si uitam de fiecare data de ce am spus ca nu vom mai consuma alcool data viitoare... 
Prietenul fals se intoarce... 
Un weekend minunat se apropie daca privim partea plina a paharului...