Siguranta

Ca indivizi avem nevoie mereu de o certitudine, de un punct de prindere, de o ancora, de un loc in care sa ne intoarcem cand vrem sa ne restabilim incotro mergem!

Cumva avem si noi, ca adulti, nevoie de un sanctuar din cand in cand. Avem nevoie sa vedem ca exista un loc in care ne putem opri, putem trage adanc aer in piept si putem restabili strategia. 

Si cred ca asta se poate numi in diverse moduri, dar pentru mine exista cuvantul "siguranta". Pentru mine orice sanctuar, orice confirmare a propriei stabilitati, orice zambet care persista este acea Siguranta.

Spiritul meu pragmatic are nevoie sa vada ca: lucrurile functioneaza, oamenii isi vorbesc civilizat si toata lumea zambeste. Siguranta o resimt ca pe o stare de bine. 

Vad in jur oameni care traiesc cu temeri, cu frici si care refuza sa vada cat de clara este aceasta siguranta. Indrazneste sa mergi pe jos pe o distanta lunga fara o tinta si vei observa cat de departe te pot duce propriile picioare. Atunci vei descoperi ca orice frica este total nejustificata. 

Mi se pare ciudat ca spre deosebire de un criminal sau infractor care are poveri pe umerii sai dar nu le resimte, noi, ceilalti, ne simtim mai vinovati doar pentru ca o voce ne face sa ne simtim asa. Vocea aceea merita ignorata. Iar ignoranta o va ucide mai rau decat revolta. Asa am invatat sa imi protejez propria "siguranta". 

Am invatat de la mine putere ca cel mai frumos cadou pe care pot sa mi-l fac este sa trec cu ignoranta peste toate lucrurile rele sau influentele negative. Si astfel imi voi pastra sanctuarul meu intact. 

E greu sa tii in echilibru mentalul cand orice adiere de vant il deranjeaza. Suntem mult mai fragili pentru ca acceptam sa fim influentati.