2 feb. 2015

Eliberarea carausului

Acum vreo 10 ani nu intelegeam nicicum aceasta nevoie de a achizitiona constant genti. Astazi sunt acuzata de acest abuz si nu inteleg unde gresesc. De fapt caut mereu sa imbunatatesc drumul lucrurilor prin oras? De fapt caut sa imi imbunatatesc calitatea bunurilor pentru imaginea pe care vreau sa o afisez? Tind sa cred ca prima varianta este cea mai reala. Cu cat am mai multe compartimente cu atat am parte de tot felul de accesorii pe care le pierd in neantul intunecat al unui accesoriu atat de indatorator. Stiu ca ni se pare ca suntem mandrele posesoare ale unui obiect atat de valoros, dar de fapt geanta este desaga in care caram lucruri fara folos. De ce avem nevoie ca sa ne deplasam de la punctul A la punctul B? De noi: de picioare, de dorinta, de minte. Restul sunt doar lucruri inutile pe care le purtam cu noi. Nu sunt un simbol a ceea ce suntem caci ce ducem cu noi nu reprezinta nimic. Suntem mereu purtatori de nimicuri. Si geanta este un pat de lux, un dulap de lux, un depozitar/transport de lux pentru acele nimicuri.
Bun, si acum ca am redus la tacere dorinta interioara pentru mai multe genti, o sa imi justific foamea de posete cu nevoia de depozita lucrurile perisabile cat mai bine. Si o sa uit de durerea de spate provocata de greutatea tot mai mare a accesoriilor pe care le avem.
Concluzionez ca e mai placut sa merg pe jos fara niciun bagaj.
Libertatea inseamna tocmai aceasta eliberare.
Ma opresc inevitabil la o florarie daca nu car nimic cu mine pentru a mai achizitiona niste flori... infrumuseteaza locul...:)


Niciun comentariu: