21 oct. 2014

Manifestarea maselor pasionate sau instigate

Intr-o sambata seara am decis sa petrec seara altfel si sa imi infrunt temerile inca o data. Asa ca am pasit a doua oara pe stadion. Povestile de la televizor nu aveau cum sa fie adevarate intrucat era vorba de Arena Nationala. Ca de obicei strazi inchise, politie si jandarmerie multa, iar in incinta stadionului alaturi de jandarmi erau si BGS. Acest baieti erau toti imbracati in albastru si cu aceeasi conformatie. Ziceai ca erau alesi pe tiparul "burtos, masiv, impunator". Poate chiar asa era. Oricum functioneaza doar la oamenii cu bun simt, pentru restul acesti baieti sunt vazuti ca sac de box. Noroc ca dovedesc de fiecare data si ce pot, ca altfel nu stiu unde am ajunge.
Si intram frumos si civilizat, trecem de paza, ne luam un hotdog sau doi sau trei, ne asezam conform numerotarii, luam in mana steguletul facut cadou de FRF si ne apucam sa rasfoim fituica tiparita de acelasi FRF.
Ma uit in zare si observ un soare mare si portocaliu care apunea frumos, ma uit in jur si vad oameni cu copii sau femei venite cu sotul sau prietenul si mi se pare ca nu e deloc grav. Reuniti in numele sportului in acest minunat edificiu, totul pare perfect.
Dar lucrurile nu stau mereu asa cum par. Incep sa se incalzeasca jucatorii si galeria adversa incepe sa isi arate si ea entuziasmul si acum incep manifestarile pe care nu le-ai fi ghicit sub "mastile" vecinilor.  Dar este inca devreme. Nici nu au venit toti spectatorii. Asa ca mai sunt multi oameni care vin sa isi ocupe locul. Si apare si un tip transpirat si deranjat clar de efortul fizic pe care il face de dragul sportului, si probabil ca efortul muschilor i-a umbrit creierul intrucat a inceput sa se certe cu noi ca stam pe locurile lui. In spatele si in fata noastra niste oameni foarte docili incearca sa ii explice domnului cu sudoare pe fata ca de fapt este la doua sectoare distanta de locurile lui. Omul nu reuseste sa inteleaga asa ca incepe sa ameninte. Si uite asa incepe sa devina inspaimantator. Ma gandesc ca poate nu era cel mai potrivit loc sa imi port ochelarii, poate ca nu sunt in cea mai buna pozitie si ca stilul meu impiedicat o sa ma faca sa nu scap cu bine dintr-o posibila fuga de individ. Dar stai? Aveam dreptul sa fim acolo, de ce sa fugim? Si imi trag adanc aer in piept si ma bag in spatele barbatilor cu care eram, uitandu-ma foarte increzatoare in mine in privirea tampa a individului. In cele din urma se duce sa vorbeasca cu stewart-ul si descopera ca era clar departe de locurile lui, asa ca vine sa ne stranga mana. Cred ca totusi ca mai exista speranta, spun eu in sinea mea. Si meciul tocmai sta sa inceapa. Frumos, imi spun. De data asta poa' sa crape oricine langa mine caci voi fi atenta acolo pe teren. Data trecuta ma feream de pietrele suporterilor si incercam sa inteleg si cum e cu balonul de pe gazon.
De data asta nu am ratat inceputul, am omis si sa vad ca erau doua petarde pe teren. Atentia nu a durat mult caci le-am sesizat si uite asa mi-a fost distrasa atentia. Brusc eram fascinata de pompierul care a intrat rapid si temator pe teren sa adune tortele si sa le duca intr-o galeata in care "miraculos" acestea se stingeau. Am presupus ca e plina cu apa, dar cred ca era nisip, caci numai sub insistentele bocancului cele doua inflacarate s-au stins.
Bun, revenind la meci, dar stai ca a inceput un nou scandal in partea dreapta. Oamenii incepeau sa arunce cu petarde, cu obiecte si cu ce mai gaseau la indemana catre galeria echipei adverse. Meciul parea cumva un motiv pentru bataia pe care o cautau cumva indivizii. Si totusi sportul pare a fi un motiv puternic pentru orice alt suporter sa stea frumos pe un scaun si sa urmareasca ce face echipa/jucatorul favorit. Ei bine, intrebarea maxima ramane: ce cauta de fapt oamenii astia sa vada un sport daca singura lor grija este sa foloseasca pumnul. O voce plina de testosteron spune de langa mine ca e vorba de accesibilitatea sportului. Hmm, ma gandesc ca poate chiar asa e.
Si totusi de ce nu se duc oamenii astia sa faca un sport in care sa isi exerseze muschii? De ce daca "pumnii lor creier nu are", nu e mai simplu sa ne scuteasca pe toti de prezenta lor?
Am urmarit intonarea imnului, afisarea unui steag tricolor imens si a unui mesaj care cita primul articol din constitutia Romaniei.
Am vazut un tanar care striga impotriva echipei adverse (tara straina cu un grup etnic prezent in tara noastra), dar avea o husa de telefon mobil cu steagul american.
Am vazut niste munti de oameni care ramaneau pasnici pana cand situatia cerea opusul.
Am vazut jandarmeria cu echipamente defensive si fete blajine, pregatite pentru ce urma.
Am vazut mase instigate la un cuvant.
Dar nu am vazut o coregrafie gandita precum cea a galeriei adverse.
Nu am vazut nici respect fata de sport in sine.
Si m-am intalnit dupa meci cu 2 oameni care il urmarisera de acasa. Se pare ca ce am vazut eu a parut mai impresionant decat ce au vazut ei acasa. Asta poate pentru ca dincolo de evenimentele din jurul meu, straduinta acestui meci mi s-a parut impresionanta. Sau poate evenimentele din jur au dat suprematie jocului.
Cred ca trebuie sa mai merg de cateva ori pe stadion ca sa inteleg mai bine manifestarile maselor si sa imi infrang temerile.




Niciun comentariu: