Revolutia a adus in Romania o liberalizare a ofertelor de munca si de produse, nu si o schimbare in adevaratul sens al cuvantului. As putea spune ca din contra oamenii au uitat ce inseamna educatie si bun simt, au uitat sa isi depaseasca cutia de chibrit in care traiesc (pe pamant sau la un etaj superior), au uitat ca trebuie sa schimbe ceva tot timpul pentru a deveni mai buni. Cumva valorile bunicilor nostri au apus demult sau am reusit sa uitam de ele odata cu aparitia obiectelor stralucitoare si bine marketate venite din Occident. Si Occidentul a incercat sa ne educe, dar parca noi am omis aceste lectii.
Ii auzi pe toti cum se plang de Romania. Si ai senzatia uneori ca ai de-a face cu un neam de bocitoare. Ca strain pe taram romanesc te impresioneaza la prima vedere situatia lor: stau toti gramada in niste blocuri comuniste vechi si au toti balcoanele inchise cu termopane, fara pic de gust, sunt toti imbracati in gri sau negru si mereu hainele lor sunt alese "sa tina la tavaleala".
Dar o privire mai atenta iti arata ca hainele si le aleg mereu de "tavaleala", desi nu alearga nici macar un kilometru in fiecare zi. Mai mult chiar, au descoperit mijlocul de deplasare propriu, masina, pe care il folosesc uneori deranjant de mult.
In ciuda optiunilor variate, gandirea lor a ramas aceeasi pe care parintii nostri au fost fortati sa o dea pe liberalizarea pietei muncii dupa Revolutie. Trebuie sa am un loc de munca sigur. Siguranta nu stie exact ce ii ofera, dar continua o traditie care ii orbeste sa vada dincolo de cutia de chibrituri. Cumva parintii nostri au prins doua lumi si au invatat sa se adapteze noilor conditii, vazand mereu care este calea cea buna pentru ei. Noi, tinerii, am capatat temeri pe care nu le constientizam.
Suntem mereu inconjurati de ochelari de cal si nu vedem foarte bine ce se intampla in dreapta si in stanga noastra. Daca vecinul a dus gunoiul si nu l-a aruncat la ghena, nu ii atragem atentia, il barfim cel mult cu vecinul care sta si sparge seminte pe banca in fata blocului aruncand cojile pe jos, dar nu suntem in stare sa ne depasim lipsa de educatie.
In urma noastra la mare sau la munte raman munti de gunoaie. Si ne simtim bine ca vin strainii sa ne faca curatenie. Nu vedem in spatele unei actiuni a armatei americane de strangere a gunoaielor de pe plaja noastra impactul de imagine pe care il are gestul: armata americana este prietenul nostru si in caz de razboi, trebuie sa fim alaturi de el. Doar americanii sunt baietii buni care ne-au adus Coca-Cola, Wrigley, Pepsi, Ford si altele.
De ce nu putem sa vedem ca e de datoria noastra sa nu avem sclavi in urma noastra? De ce nu putem sa ne vedem cu americanii de la egal la egal fara obligatii? Pentru ca ni se pare ca suntem mereu prea buni ca sa facem noi curat in urma noastra? Sau pentru ca nu stim ca asa este frumos si civilizat?
Consider ca romanismele sunt ale noastre, ale tuturor si ca ne lipseste o auto-educare. Si cred ca atunci cand vom fi suficient de mult penalizati pentru fiecare greseala facuta, abia atunci vom reusi sa ne indreptam.
Daca o lasam pe principiul "las-o, ma, ca merge asa!" nu o sa schimbam niciodata nimic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu