Stand la o poveste cu prietenii si cu burtile pline la soare am ajuns sa disecam si frumosul subiect al profesiei de avocat. Cum se vehiculeaza tot mai mult ideea de a fi pregatit pentru orice situatie si trebuie sa ai provizii. Dar extinzand teoria aceasta ca sa fii pregatit pentru orice situatie trebuie sa stii si un avocat. Pentru ce? Pentru orice contract pe care il semnezi, spre exemplu. Vocile spun in cor ca e super simplu si ca orice avocat din barou te poate ajuta. Apare o alta voce care spune ca oricine daca nu e vorba de penal. Si aici apareau limitarile. Se pare ca nu oricui ii place partea asta de drept penal. Hey, mie imi placeau avocatii doar prin prisma unor carti citite. Si ma intorc la John Grisham si romanele sale. Dar discutia s-a cam incheiat la ce nasol e sa fii avocat de drept penal. Eu insa am mai digerat ceva cunostinte impreuna cu ipoteticul "ce-ar fi daca as fi eu acela". Acela se refera clar la avocat.
Bun, deci un presupus vinovat are nevoie de aparare in justitie. Si brusc am simtit nevoia sa stau dreapta. Pai daca domnul este judecat pentru fapte penale, avocatul trebuie sa isi incalce orice moralitate si sa apere infractorul. Apai, stai asa! Adicateleea sa fie avocatul diavolului si sa il scoata pe acesta "basma curata"? Nu prea pot renunta la moralitate, asa ca nu ma vad in acea pozitie.
Dar extinzand si mai departe subiectul, cumva in cotidianul nostru, as spune ca judecand dupa ultimele arestari locale cred ca avem una din urmatoarele situatii:
1) procurori buni
2) avocati slabi
3) judecatori drepti.
Dar cel mai sigur e ca avem infractori.
Iar concluzia ramane ca dreptul nu e chiar atat de drept, ba chiar e un pic stramb cand pui morala in balanta justitiei. Ramai totusi cu mult uzitata sintagma "prezumtia de nevinovatie".
Restul ramane "judecata de valoare" pe care avem toti dreptul sa o facem.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu