Ziua de arta

Astazi a fost ziua de muzeu. Nu pentru ca e miercuri sau pentru ca era o expozitie anume, ci pentru ca am ales o activitate culturala impreuna cu doua colege. A fost un experiment frumos. Am vizitat galeria de arta internationala. Majoritatea picturilor provine din colectia regelui Carol I. Muzeul are acum si ceva explicatii pentru fiecare lucrare expusa ceea ce dovedeste o dorinta de atragere a mai multor vizitatori din diferite zone. Am intalnit un grup de elevi care venisera cu profesorii sa viziteze muzeul si mi-a placut ca au stat toti organizati frumos in grup pe bancuta asteptand sa intre. Am vazut si mame cu copii mici care venisera sa viziteze si mi-am dat seama ca dincolo de incapacitatea celui mic de a intelege arta macar pe mama o admir pentru alegere. Alternativa ar fi fost supermarketul sau mall-ul.

Dar sa revenim la arta: scoala italiana, franceza si germana. Admir in continuare scoala italiana. Am sesizat de data asta si abdomenele frumos conturate ale micilor copii reprezentati. Scoala germana ramane cu niste figuri androgine ca sa nu le numesc de-a dreptul masculine indiferent de reprezentare. Scoala franceza si femeile care apar cumva neclare - piele alba complet si fara volumetrii - sani mici, burta revarsata si pe solduri, coapse bogate in carnita. Astea ar fi ideile pe scurt rezultate din vizita de astazi. 

Si cea mai importanta concluzie a zilei a fost ca pe vremea aceea femeile din familiile bune se prezentau la pictor cu parul gata aranjat. Nu stiu daca existau stilisti de haine, par sau machiaj pe vremea aceea, dar femeile aratau impecabil. Apreciez vremurile alea, dar mi se pare mai frumoasa perioada noastra de acum cand vedem fresce naturale de viata. 

Au fost 2 ore de Palat Regal - un spatiu care o sa sustin din nou ca nu este potrivit expozitiilor din perspectiva scopului lui arhitectural si lipsei unei perspective expozitionale (lumina deranjanta astfel incat foarte multe lucrari nu pot fi vazute integral bine din niciun punct, avand zone de lumina puternica reflectata in ele).

Si ajunsa acasa dupa o lunga plimbare pe jos vad iarasi la televizor despre o nebunie americana - conopida mov. Cica e ultima gaselnita cu dublu anti-oxidanti. 

Ai nevoie sa inveti ceva mai mult ca sa iti dai seama ca nu e normal sau natural?

Da, sunt adepta ca incet-incet trebuie sa iti imunizezi viata adoptand mancarurile nesanatoase, dar chiar in halul asta nu cred ca e cazul sa testam toate alimentele modificate genetic. 

Traiasca spiritul european! Si sa nu uitam de moda frumusetii naturale pe care o incercam acum la nivel european. 

Ragazul diminetii

O dimineata in care am timp sa cuget si asupra timpului de care am nevoie ca sa pornesc la treaba plina de energie este o dimineata de vis. 

Spalat pe dinti, dus, ceaiul de dimineata, ceva de mancare, bagajul pentru o zi lunga si cateva ganduri puse pe hartie.

O cafea bauta in tihna cu oameni dragi iti da un ragaz sa dilati timpul si sa intelegi mai bine ce pierzi. Imi lipseste asa ceva. Si nu stiu exact de ce. Pentru ca nu imi acord. Disponibilitate exista din partea fiecaruia dintre prietenii mei. Cumva insa ceva ma tine in pat lipita de facebook in fiecare dimineata de parca agentia de facebook are ceva de relatat nou in fiecare zi. Hai sa vedem ce se mai intampla, ce mai e nou, cine ne da o stare buna de dispozitie.

Si uite asa ratez lista mea de activitati favorite, de planificare pe termen lung, de bucurie a vietii.

Iubesc momentele cand ma trezesc inaintea ceasului si apuc sa vad un film dimineata, asa pe stomacul gol si ma scoate din mediul online si ma lasa sa visez si sa planific in voie. Acele voci interioare amutesc si lista e deja asternuta. 

Am avut o saptamana de cosmar acum cativa ani la finalul careia aveam toate racelile posibile... Dar ce ma pornea dimineata era o baie fierbinte, fara telefoane, cu gandurile mele... Dupa putea sa vina uraganul de vesti proaste... Am luat totul cu calm si feminitate. Multumesc barbatilor din viata mea ca m-au sustinut...:)

Si da, cel mai important dimineata este conversatia cu el, el care nu glasuieste mult, dar si cand o face sintetizeaza problema. Asta ma face sa bifez cu brio timpul meu matinal si sa fiu plina de energie tot restul zilei.

Rasfatul consumerismului

Am avut norocul sa cresc intr-o lume usor boema in care din tata in fiu si din mama in fiica hainele au fost intotdeauna croite pe purtator, in care orice idee, oricat de nastrusnica ar fi fost din partea mea sau a mamei, era pusa rapid in practica. Astfel ca, in vremuri in care optiunile erau extrem de putine, in jurul meu se perindau modele care aveau mereu lucruri unice, calitative si frumoase. Pana si tata avea costume croite pe talia sa. Si am invatat ca un costum bine facut poate sta impecabil si pe domnul cu o burtica la inaintare.

In ultimii ani am ajuns sa fiu recunoscatoare pentru aceasta lume in care am crescut. Recunosc ca in copilarie mi se parea ca fac mereu nota discordanta si ca ies in evidenta cu hainele diferite si asta nu imi placea. Nu imi placea pentru ca am stiut mereu ca oamenii trebuie sa ma observe pe mine ca om nu pe "suportul" diferit. Cred in continuare ca este importanta identitatea si vocea mea, dar realizez de asemenea cat de norocoasa am fost.   
Cred ca hainele au fost create pentru a ne acoperi goliciunea, dar cred ca lumea in care traim este atat de superficiala incat isi doreste sa te incadreze in modele pe care le promoveaza pentru majoritate. De aceea recunosc ca exista si un rasfat al consumerismului pe care merita sa il subliniez: hainele sunt accesibile, brandurile sunt si o creatie a unei echipe de comunicare, nu doar ale designer-ului, iar durata lor este redusa, astfel ca nu apuci sa porti in sezonul urmator hainele de anul trecut. Acest concept pare deranjant, dar daca stai sa te gandesti, este un motiv de rasfat. Cheltui putini bani si te bucuri de haine pe o perioada mai scurta. Sezonul urmator iti iei altele. Astfel, garderoba ta este la fel de schimbatoare ca a unui nobil din alte vremuri. 
Exista si reversul medaliei acestui consumerism: cele mai multe haine promovate in reclame (video sau foto) sunt de cele mai multe ori extrem de potrivite pentru modelul pe care au fost surprinse, ceea ce nu le face neaparat potrivite pentru mine, omul de rand. Modelele pot purta pentru foarte scurt timp o haina (maxim cateva ore) si nu vor intampina probleme pe care noi ceilalti le putem avea: calatoria cu masina personala sau cu mijloacele de transport in comun, trecerea de la cald la rece, munca de birou si multe alte probleme din sfera de activitate a fiecaruia. 
Consider si ca hainele au fost create pentru a ne pazi de frigul sau caldura de afara, de aceea apreciez mereu calitatea materialului, unicitatea imprimeului si neaparat culoarea care sa fie dintr-o zona ludica si nu sobra. Nu pot imbratisa foarte bine culorile sobre pentru ca imi amintesc de momente triste si pentru ca ma trimit in zone de uniformizare a gandirii si actiunii.

Observ oameni care isi construiesc o cultura in jurul unor branduri renumite de haine si care imbratiseaza creatii care sa ii scoata din anonimat. Mi se pare admirabil. Cred ca tine de optiunea fiecaruia cum isi construieste propria identitate incluzand in aceasta si stilul vestimentar. 

Traim intr-o lumea a falsei identitati si a unui stil de viata aspirational, dar aspiratia nu este una catre mai bine ci catre ceva perisabil, comun si de consum.

Cred ca anduranta unui produs de imbracaminte este un subiect despre care numai bunica mai poate povesti. Brandul ramane doar o denumire cu prestigiu, dar calitatea s-a pierdut in istorie. Altfel nu ar exista rasfatul consumerismului.