Masca si imagine

Vizita la farmacie pentru produse cosmetice... Vine Mos Nicolae... Un pic de rasfat merit si pana la urma conteaza sa te simti bine. Si o domnisoara foarte draguta si dornica sa imi recomande... sau sa ma ajute sa ma decid mai repede... Da, imi ia foarte mult timp sa ma decid ce vreau pentru ca sunt multe optiuni... Apoi un brand pe care l-am testat si nu mi-a priit... Incercam ceva mai bun decat produsul testat si placut... Pretul nu mai conteaza... Am reusit sa imi iau inca un produs desi venisem dupa doua... Oferta 2+1 gratis este irezistibila... Apoi nuanta... Domnisoara imi recomanda nuanta mai inchisa... Ma scutur si ii spun ca nu vreau sa se vada ca am o masca pe fata... Vreau ca lumea sa nu isi dea seama ca sunt fardata... Asta e ultima moda si se potriveste cu ideile mele... Natural... Domnisoara renunta sa ma convinga de altceva... Ma uit la fata ei si desi lucreaza intr-o farmacie si ar trebui sa iti inspire naturalete, frumusete, curatenie, se vede foarte bine tonul mai inchis de fond de ten. Cred ca i-am bulversat toata ziua sau toata filosofia despre machiaj pe care a invatat-o citind pe net sau vazand in jur niste modele... Acum eu ma simt mai bine... I-am transmis ideile mele... Ea simte ca sunt cel mai nepotrivit client... Vin cu lectiile facute... 

Si plec din farmacie cu cateva imagini in minte... stiu destul de multe femei care au un fond de ten mai inchis decat culoarea pielii lor... Si apoi ma gandesc la cele cateva pe care le admir cand ajung la munca si sunt impecabile... scoase din cutie cum s-ar spune... de parca oamenii vin la cutie... Apoi zambesc la ideea ca am facut alegerea potrivita... 

Ce ciudat este sa te trezesti intr-o lume in care pana si la cumparaturile de baza de la supermarket femeile se duc extrem de bine aranjate... Parca ar avea intalnire cu macelarul chipes de pe vremuri... Imi amintesc de un scenariu de reclama... Femeia cocheta care se duce sa ia hainele de la curatatorie, croitorie si apoi sa faca mici cumparaturi de la macelarie, aprozar si cocheteaza cu acesti domni simpatici, toti extrem de bine aranjati in ciuda muncii necalificate pe care o presteaza. Peste tot numai zambete si lumea aceea ideala, lipsita de pericole, cu oameni care merg in ritm de dans pe strada, cu strazi pietonale, cu copii veseli, cu soare mereu... E totul atat de perfect incat iti vine sa te bagi in televizor... Mai bine te duci sa cumperi si tu ceva, poate o sa vezi aceasta realitate... Dezamagita te intorci acasa, te pui din nou pe canapea si te uiti la televizor... Noroc cu pauza de publicitate ca ea iti da mereu un plus de speranta la o lume frumoasa... Sa nu uiti sa te demachiezi totusi inainte de culcare... 

Rasfatul consumerismului

Am avut norocul sa cresc intr-o lume usor boema in care din tata in fiu si din mama in fiica hainele au fost intotdeauna croite pe purtator, in care orice idee, oricat de nastrusnica ar fi fost din partea mea sau a mamei, era pusa rapid in practica. Astfel ca, in vremuri in care optiunile erau extrem de putine, in jurul meu se perindau modele care aveau mereu lucruri unice, calitative si frumoase. Pana si tata avea costume croite pe talia sa. Si am invatat ca un costum bine facut poate sta impecabil si pe domnul cu o burtica la inaintare.

In ultimii ani am ajuns sa fiu recunoscatoare pentru aceasta lume in care am crescut. Recunosc ca in copilarie mi se parea ca fac mereu nota discordanta si ca ies in evidenta cu hainele diferite si asta nu imi placea. Nu imi placea pentru ca am stiut mereu ca oamenii trebuie sa ma observe pe mine ca om nu pe "suportul" diferit. Cred in continuare ca este importanta identitatea si vocea mea, dar realizez de asemenea cat de norocoasa am fost.   
Cred ca hainele au fost create pentru a ne acoperi goliciunea, dar cred ca lumea in care traim este atat de superficiala incat isi doreste sa te incadreze in modele pe care le promoveaza pentru majoritate. De aceea recunosc ca exista si un rasfat al consumerismului pe care merita sa il subliniez: hainele sunt accesibile, brandurile sunt si o creatie a unei echipe de comunicare, nu doar ale designer-ului, iar durata lor este redusa, astfel ca nu apuci sa porti in sezonul urmator hainele de anul trecut. Acest concept pare deranjant, dar daca stai sa te gandesti, este un motiv de rasfat. Cheltui putini bani si te bucuri de haine pe o perioada mai scurta. Sezonul urmator iti iei altele. Astfel, garderoba ta este la fel de schimbatoare ca a unui nobil din alte vremuri. 
Exista si reversul medaliei acestui consumerism: cele mai multe haine promovate in reclame (video sau foto) sunt de cele mai multe ori extrem de potrivite pentru modelul pe care au fost surprinse, ceea ce nu le face neaparat potrivite pentru mine, omul de rand. Modelele pot purta pentru foarte scurt timp o haina (maxim cateva ore) si nu vor intampina probleme pe care noi ceilalti le putem avea: calatoria cu masina personala sau cu mijloacele de transport in comun, trecerea de la cald la rece, munca de birou si multe alte probleme din sfera de activitate a fiecaruia. 
Consider si ca hainele au fost create pentru a ne pazi de frigul sau caldura de afara, de aceea apreciez mereu calitatea materialului, unicitatea imprimeului si neaparat culoarea care sa fie dintr-o zona ludica si nu sobra. Nu pot imbratisa foarte bine culorile sobre pentru ca imi amintesc de momente triste si pentru ca ma trimit in zone de uniformizare a gandirii si actiunii.

Observ oameni care isi construiesc o cultura in jurul unor branduri renumite de haine si care imbratiseaza creatii care sa ii scoata din anonimat. Mi se pare admirabil. Cred ca tine de optiunea fiecaruia cum isi construieste propria identitate incluzand in aceasta si stilul vestimentar. 

Traim intr-o lumea a falsei identitati si a unui stil de viata aspirational, dar aspiratia nu este una catre mai bine ci catre ceva perisabil, comun si de consum.

Cred ca anduranta unui produs de imbracaminte este un subiect despre care numai bunica mai poate povesti. Brandul ramane doar o denumire cu prestigiu, dar calitatea s-a pierdut in istorie. Altfel nu ar exista rasfatul consumerismului.