Inca una din acele zile care incep asa cum imi place mie: povesti cu prieteni in locuri insorite si totul intr-o zi lucratoare.
Urma sa ma vad cu un prieten si am ales un loc unde mai fusesem o singura data. Era ascuns pe o straduta unde cu greu gasesti loc de parcare, dar iata ca in dimineata asta aveau si locuri libere in fata. Eu am decis totusi sa imi las masina pe straduta paralela si sa o iau la plimbare printre casele frumoase din Floreasca. Am ajuns la locul cu pricina si m-a intampinat cu "Buna Dimineata!" o voce cu accent usor italienesc de undeva de la o masa indepartata. Zambetul acela face tot soarele sa rasara si sa te simti extrem de increzatoare. Nu conteaza daca stii acea persoana sau daca tocmai si-a rupt din timpul sau pentru a-ti starni un zambet. M-am asezat la masa si mi-am luat o ciocolata calda. Mese mici, atmosfera prietenoasa si impreuna cu diversitatea culturala pot spune ca este un loc unde revii cu drag. 
Apoi au inceput povestile si de acolo puteam sa fim oriunde caci am uitat de tot. Dar era acel gen de conversatie care iti porneste motoarele cu descarcat de idei, explorat de initiative si planuri de viitor din culturi diferite.
Asa ar trebui sa inceapa toate diminetile. Cu o cafea, ciocolata calda, ceai baute la povesti cu oameni frumosi si diversitatea culturala impartasita la maxim.
Locul era Grano, iar discutiile au fost despre Cricket, despre educatie si despre religie. Toate astea pot fi atat de usor explorate incat incep sa cred ca noi nu stim sa facem cumva diminetile mai frumoase. Mi-as dori sa incep orice dimineata de munca la un ceai cu un prieten drag si sa imi expun ideile noi pentru ca apoi sa ma intorc la munca unde sa pun in actiune planurile.
