Alegerile si impresia libertatii

Imi place mereu sa fac liste, sa investighez toate optiunile si sa aleg in cunostinta de cauza. Si totusi sunt momente cand ceea ce imi doresc se regaseste in multiple lucruri. Ce face diferenta? Nimic uneori, alteori detalii minore. Ajung in cele din urma la concluzia ca alegerile imi fac viata mai grea. E greu sa alegi intre aceleasi lucruri, mai ales ca de cele mai multe ori alegerea este influentata de rezonanta brand-ului. Iar povestea brand-ului nu mai sta intr-o afacere de familie, in recomandarile prietenilor, provine clar din rezonanta mesajului in lumea ce ne inconjoara. Si atunci deciziile noastre pot fi inselate de simpla alegere de a asculta increderea "vanduta" prin reclama.
Alegerile imi reduc liberatatea, caci in loc sa pot gandi si visa la aceasta libertatea, petrec timp sau mai bine spus pierd timp investigand.
Lucrurile sunt lucruri. Nu mai sunt facute sa reziste. Sosetele nu mai dureaza 15 ani si cine ar avea nevoie sa mai reziste atat? Imaginati-va numai cat detergent folositi pentru curatenia lor. O pereche noua s-ar putea sa fie mai atractiva si mai prietenoasa cu apele.
Asa ca am decis sa nu mai caut alegerea perfecta. O sa ma las dusa de val. Orice alegere gresita e doar o iluzie sau provine dintr-o alta nemultumire. In rest, nu exista perfectiunea nici in lucruri. Exista doar confortul pe care de fapt ti-l creezi singur. Trebuie doar sa inveti sa treci peste importanta lucrurilor. Asculta sufletul si vei fi mai liber si mai putin atasat de importanta lucrurilor si alegerilor total neimportante.

Timpul propriului meu EU

Am descoperit sau redescoperit recent acea apasare pe care o vedeam pe umerii parintilor mei in contextul observatiei comuniste. Si cand spun observatie ma refer cu blandete la un gest extrem de nedemocratic care presupune invadarea spatiului privat. 

Si ma mira ca traim cu impresia ca democratia inseamna si invadarea spatiului privat si credem ca devenim vedete daca suntem constant sub supraveghere. 

Am mers intr-o toamna intr-o casa in care totul era atent urmarit. Si m-a distrat fiecare privire pe care o aruncam in colturile incaperilor, in plafonul fals al vilei, in oglinzile asezate pe coridoare. M-a distrat pentru ca am stiut ca sunt nimeni si ca oamenii aceia isi pierd vremea urmarind un nimeni. Si m-am simtit un pic in siguranta cu atatea priviri asupra mea. Am avut sofer si menajera care se ocupau de tot ce ne poftea inima. Si aveam marea la o aruncatura de bat si plaja si valurile. Si nu m-am simtit amenintata, dar am decis sa merg acolo si am vrut sa experimentez senzatia. Libertatea mea de a alege sa ma arunc in aceasta experienta. Si atunci totul era justificat de o dorinta de a depasi niste limite, de a vedea cum este o astfel de casa, o curiozitate nejustificata de a testa raul inainte ca el sa devina parte din universul meu. 

Timpul pe care vreau sa il petrec cu mine si grimasele mele este un timp privat pe care nimeni nu are dreptul sa il priveasca. Acesta este parte din fiinta mea pe care decid sa o exprim in cadrul intim, privat si fara ochi straini. La fel se intampla si cu telefonul. Este un mod de comunicare, nu o unealta pentru un profil psihologic. Daca toti suntem urmariti, inseamna ca se pleaca de la premisa ca toti suntem infractori. 

Consider mai mult chiar ca imi este invadata intimitatea daca nu sunt avertizata cu privire la acest gest. 

Siguranta are niste limite. Limitele le stabilim noi, iar noi suntem suficient de maturi cat sa consideram care este acel spatiu privat de care ne priveaza ochii si urechile atintite. 

Libertatea inseamna sa poti sa te desfasori fara a lasa urme, fara a avea un impact in munca cuiva, fara a fi judecat pentru faptele tale. 

Libertatea nu inseamna constrangerea si temerea pe care o resimti atunci cand stii ca ochiul Big Brother vegheaza asupra ta. 

Big Brother nu te face vedeta ci iti invadeaza intr-un mod brutal si foarte agresiv viata privata!

Cum am ales libertatea

Este a doua carte a aceluiasi autor care m-a marcat si care mi-a schimbat perspectiva asupra vietii mele. E adevarat am devenit mai lenesa dupa ce am citit Ghidul lenesului, dar daca ar stii lumea cat de bine este sa nu te consumi pentru fiecare lucru neinsemnat care se intampla in jurul tau, asa ar proceda toti. Nimic nu este etern si cata vreme ne macina gandul ca tragand cat putem de tare sa facem Dumnezeu stie ce chestie "interesanta" o sa ratam momente importante din viata noastra, poate ca putem sa si reactionam. Dar daca stam in continuare in acest ritm, o sa ne trezim intr-o zi singuri si lipsiti de prieteni, depresivi si sinucigasi. Si pentru ca nu vreau sa ajung asa am apucat acea carte si apoi asta si am pus un pic in practica. Am descoperit astfel ca e adevarat ce se spune: nu se prabuseste lumea daca eu nu muncesc contra cronometru de la 9 la 6 sau de la 9 dimineata la 11 noaptea. Caci de fapt nu muncesti pentru binele tau, ci in detrimentul sanatatii tale. Mai mult decat atat nici nu iti dai seama cand pierzi sirul orelor nedormite si cand ai devenit un sclav. Astfel nu se poate si nu putem continua sa existam. Suntem oameni si avem dreptul sa luam o pauza si sa facem ce ne place. Deci, va incurajez sa faceti asta cat timp mai puteti. Aruncati ceasul de la mana si faceti lucrurile cum simtiti voi mai bine, pana cand ies foarte bine. Dupa o vreme o sa deveniti mai liberi si o sa realizati ca timpul trece mai greu daca nu va uitati in continuu la ceasul de la mana si nu controlati trecerea lui...