La 20 de ani de la Revolutie, constat cu tristete ca romanul este inca disperat sa cumpere totul in cantitati mari. Detergentul nu se mai cumpara la cutie, ci in varianta punga mare de peste 7 kg. Si nu stiu de ce fiecare gospodina traieste cu senzatia ca are acasa de spalat dupa vreo 100 de oameni. Pasta de dinti nu o mai poti cumpara in varianta mica pentru ca trebuie sa iei tubul de 100ml. Si oare de ce? Ca pe vremuri nu aveam magazinul din colt, iar dupa Revolutie au aparut multiplele magazine din colt. Iar acum avem si nonstopul la care ne putem duce sa ne luam pasta de dinti, detergentul sau orice altceva la orice ora din zi sau din noapte.
Si problema mea incepe de fiecare data cand trebuie sa plec in vacanta. Nu vreau sa imi iau cu mine pasta de dinti pentru o luna de zile daca stau doar 7 zile. Nu vreau sa imi iau cu mine nici lotiunea de corp de 400 ml sau samponul de 400 ml. Si ce pot sa fac? Ma duc sa caut in cantitati mai mici, dar nu gasesc. Asa ca exista mai nou varianta in care arunci niste bani pe sticlute mici si dragute pe care sunt lipite niste abtibilduri copilaresti si in care pot pune sampon, lotiune de corp, gel de dus, pasta de dinti, parfum etc. Dar de ce as da bani pe o sticluta mica si draguta cand as putea refolosi ce am in casa sau cand as putea gasi in comert la aceeasi bani niste produse in recipiente mici?
Eu cred ca trebuie sa ne reconsideram intreaga atitudine vizavi de proviziile pe care trebuie sa le avem in casa. Sunt convinsa ca daca maine vine sfarsitul lumii nu vom avea la indemana exact proviziile cu care am putea supravietui: apa, faina/malai, carne uscata. Si atunci ce vom face cu surplusul de detergent, pasta de dinti, sampon sau lotiune de corp?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu