Am luat astazi parte la o initiativa de a ajuta o tanara bolnava de cancer. Si dupa ce ne-am strans mai multi acolo cu multe multe multe semnaturi pentru CASMB am plecat fara o solutionare. Dar din toata experienta asta eu personal am realizat ca de fapt exista o mare greseala in abordare. Nu cred ca 112 asta sau orice alt formular ar trebui sa iti impiedice dreptul tau fundamental de a trai liber cat mai ai de trait. Iar daca esti bolnav de cancer si trebuie sa faci citostatice ai pierdut multi ani din viata si multe clipe din zilele ramase (oboseala de dupa, starile de voma, ca sa nu mai vorbim de orele petrecute pe la medic). Asa ca 112 sau cum s-o numi el ar trebui sa fie acordat pe perioada nelimitata.
Sa fim seriosi! De ce le e frica? Nu e ca si cand vreun Lazar se va ridica din mormant si va veni sa petreaca ore prin spitalele europene ca sa faca paguba statului roman.
Se spune ca dintre toate lucrurile din lume familia este singurul lucru pe care nu ti-l poti alege. Si tocmai pentru ca nu ti-l poti alege cum sa fie si din cine sa fie compus este bine sa o ignori. Nu trebuie sa bagi prea tare in seama ce spun sau ce fac. Este mai bine asa. Si consider ca nu vei fi handicapat emotional daca nu vei avea o familie de care sa te simti apropiat. E mai bine sa te simti usor alienat decat sa ajungi sa te simti traumatizat de dramele petrecute in familia ta.
