Valuri de modele

Omul se aseamana foarte tare cu maimuta. Si tocmai din aceasta cauza are nevoie constanta de modele. Avem nevoie sa vedem ce fac semenii din jurul nostru. Unii dintre ei sunt mai copiati decat altii, dar raman semenii nostri. 

Cum de nu am realizat noi ca de ceva vreme ne sunt bagate pe gat niste non-valori pe post de modele? Pentru ca am imbratisat visul taramului oportunitatilor si nu am inteles ce inseamna aceasta oportunitate. Este foarte usor sa profiti de naivitatea unui om, dar nimic nu va dura la nesfarsit. In fond si la urma urmei are doar doi obraji. Sa nu uitam asta niciodata. Si apoi, mai exista problema imbecilizarii care nu poate functiona la nesfarsit. Avem case pline de carti pe care cumva stramosii nostri le-au epuizat. Am ramas noi cu ceva informatie transmisa genetic si cu norocul sa avem in jurul nostru evenimente cu ceva iz cultural. Acea cultura transmisa in sistem simplist sau complicat pentru ochiul cunoscator ne induce la un nivel subconstient un stil de viata. Avem acest noroc si cu toate acestea ne indobitocim uitandu-ne la cancanuri si "povesti de viata" cu iz banal. 

Da, consider ca e important sa ne uitam in urma si sa vedem ca miracolele au prins la oameni pentru ca aveau acea poveste iesita din comun, din banalul strazii si al negotului. Avem si noi acum nevoie de asa ceva. Avem nevoie sa vedem frumusetea si optimismul si sa uitam de panica crizei, teama razboiului si profitul pe termen scurt. E important sa gandim pe termen lung si sa invatam ce inseamna sa iei decizii care pe moment nu iti vor aduce satisfactii, dar in cativa ani te pot ajuta sa cresti mai sus decat ai visat vreodata. Si daca ne uitam doar la modele de non-valori, nu vom reusi asta. 

Din pacate, de partea cealalta a baricadei, apare si reversul medaliei pentru non-valori. "Ce e val, ca valul trece" - la fel se intampla in cazul acestor proaspete vedete. Vedete pentru ca au facut ce? Nu imi amintesc niciodata pentru ce este celebra vreo fatuca din aia de apare sumar imbracata la televizor. Pe vremuri obisnuiau sa cante. Din cand in cand se mai nastea o cantareata noua. Talentul ii lipsea cu desavarsire, dar avea potential de imagine. Si toate videoclipurile muzicale erau de imagine. Asa incepeau, asa continuau si tot asa terminau. Au aflat tarziu ca vedetismul este trecator. 

Si artistii adevarati traiesc aceasta drama. Unii invata sa aprecieze lucrurile minore care ne fac pe toti oameni, fericiti si impliniti, altii spera ca mase mari de aplaudaci le vor fi alaturi tot timpul. 

Dar omul se modifica, pe masura ce societatea creste si el inainteaza in varsta, isi schimba ideile, preferintele si opiniile. Astfel ca multe vedete de ieri pot cadea in umbra uitarii maine. E important totusi sa avem modele si cred ca din fiecare din noi putem invata cate ceva. 

Momentan nu am un model, dar imi place sa cunosc oameni, sa stau la povesti, sa gasesc idei despre viata care sa ma arunce dupa piatra din lac. Da, caut nebuni mereu, dar imi plac pentru ca ma scot dincolo de zidurile cetatii mele si stiu ca numai asa pot reveni rapid la mal si realiza cat de norocoasa sunt pentru tot ce am. Ideile vin si pleaca oportun.  

Productia neproductiva

Frumusetea acestei nebunii de profesie este ca in fiecare zi cunosti oameni care nu vor si nu au de ce sa isi arate adevarata fata. Iar acesti oameni mimeaza in fiecare zi excelenta si frumusetea sau tristetea si indignarea. Si cand ajungi acasa parca nu mai stii daca este cazul sa joci si tu un rol sau daca e cazul sa te bagi la somn cuibarindu-te in coltul tau de realitate.

E bine totusi sa evadezi intr-un spatiu urban si plin de lume unde sa poti continua in ritmul alert cu care esti invatat. Eu obisnuiesc sa merg pe jos si asta ma ajuta sa evadez. Cu fiecare intersectie in care ajung mi se pare ca pot merge tot mai departe. Si tot mergand asa ajung sa elimin orice gand negativ pe masura ce numarul pasilor creste. Apoi pot sa ajung acasa si sa ma bucur de frumusetea si linistea celor apropiati. Acolo este realitatea mea. 

Pe drum invat despre povestile unor oameni reali. Ii observ cu superficialitate si imi place sa gasesc o poveste in gesturile sau momentele surprinse in plimbarea mea. Cumva mersul alert ma face sa ma simt in siguranta, iar oamenii pe care ii observ au ceva special sau trec printr-un moment frumos din viata lor. Si imi place sa cred ca momente ca acestea sunt surprinse minunat in filme de actori talentati. 

Si atunci realizez ca din pacate tristetea oamenilor din jurul meu provine din lipsa unei povesti reale din spatele interpretarii. Parca totul e extrem de superficial o data cu acest "aspirational". Povestile de viata care impresioneaza prin realism si imperfectiune sunt mereu mai interesante decat cele perfect spilcuite si extrem de superficial imbracate. Si atunci redescopar realitatea pe care nu o gasesc numai in coltul meu de rai ci in viata de zi cu zi.