In mersul grabit prin ploaia zilei de toamna vezi o raza de soare refractata dintr-o cladire de sticla... Si analizezi ca suntem cumva precum o prisma... Primim si transmitem... Ce diudat! Adica pentru a fi mai buni, trebuie sa primim bunatate... Ar trebui sa fiu mai atenta cu ce ma atinge din tot ce se intampla in jurul meu...
Ploaia e de vina cumva pentru aceste stari ciudate din jurul meu, incerc eu sa gasesc o motivatie in demotivarea generala... Si regasesc idealurile pe care le pierdusem undeva pe drum in pasul grabit... Clar, mersul pe jos este sanatos... Te ajuta sa te regasesti... Sa gasesti acele ganduri personale pe care le pierzi in stationare... Prin stationare se apropie de tine tot ce se intampla in jur... Cand mergi, nu te mai atinge nimic si pierzi rapid gandurile lipsite de importanta... Uiti de perisabilitate, uiti de superficialitate si te regasesti... Astfel ajung sa readuc ceva bun inapoi in lume... Ma plimb mai departe...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu