Epoca egoismului

Intr-o lume in care informatia devine tot mai accesibila, oamenii incep sa se auto-educe. Astfel fiecare va putea fi artist, critic si in acelasi timp sa ramana consumator. Gustul nostru este cultivat dintr-o traditie greu transmisa cu ceva infiltrari comuniste si un vis occidental inca valabil. Si gustul nostru se pare ca influenteaza cumva creatorii adevarati si scoliti/educati. Acest fapt nu poate decat sa atraga dupa sine o scadere a nivelului mondial de cultura, de interes, de implicare. Dezvoltam o epoca a egoismului, a independentei, a individualismului. Si asta dovedeste ca nu am invatat nimic din istoria omenirii. Oamenii au ajuns sa evolueze in clipa in care s-au unit, in clipa in care au depasit zidurile cetatii lor si in clipa in care conflictul cultural a nascut un compromis pe termen mediu sau lung. Cu tristete putem evalua ca ne aflam acum intr-o reiterare a Evului Mediu. Din fericire speranta ramane ca dupa noi va urma, cel mai probabil, o Renastere. Astfel, probabil ca si despre noi vor veni niste minti luminate care vor stii sa judece perioada noastra ca fiind o pregatire pentru urmatorul salt al omenirii. 
Egoismul nostru s-ar putea se indrepte din nou spre umanitate o data cu realizarea ca individual suntem nuli. Iar arta noastra va fi considerata pregatitoare pentru o epoca de puternica simtire cum acum nu avem.