In linistea aceasta profunda, in care din cand in cand se aude o masina trecand pe strada, am vizionat Persepolis, un film frumos, extraordinar de emotionant, care te pune profund pe ganduri. O lume, care pentru noi pare dintotdeauna "invaluita", a fost ingradita de diversele regimuri si de diversele interventii, urmare a unor interese geopolitice. Si de aici povestea trista a unei tinere iranience care ajunge sa lupte pentru libertatea ei este emotionanta. Lupta pentru altfel de libertati decat ne-am putea noi, europenii, imagina. Am plans aproape la chinurile prin care a trecut. Si mai ales la frustrarile pe care le-a resimtit copil fiind. A trecut de la a nu purta voal, la a purta voal, de la pace la razboi, de la libertatea de exprimarea la ingradirea acestui drept uneori chiar prin executie. Cand treci de la vorbele inocente la parsivitatea minciunii spusa pentru a te salva se produce o ruptura in sufletul si constiinta ta. Asa si Marji. Ajunge sa fie deprimata dupa ce nu mai intelege de ce universul ei se schimba atat de radical, de ce lumea in care traieste trebuie sa capete alte reguli si de ce ea trebuie sa plece departe de familie. Si povestea e destul de trista, dar e foarte bine spusa si foarte bine realizata.
Este al doilea film francez care ma impresioneaza in ultima vreme. Hmm.. poate ca Fernandel si Luis de Funes nu erau tocmai fruntea... Si poate ca cei care mi le-au recomandat nu au vazut nimic dincolo de prostiile aparent amuzante ale acestor "comici".
Vi-l recomand din suflet pentru ca merita!
A, si am uitat sa spun ca este un film de animatie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu